
Astăzi, Biserica Ortodoxă de stil nou îl cinstește pe Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, în ziua mutării sale la cele veșnice. Este numit și „Apostolul iubirii” sau „ucenicul iubit al lui Hristos”, iar în iconografia ortodoxă este asociat cu Vulturul, pentru că Evanghelia Sfântului Ioan este considerată cea mai înaltă și cea mai profundă dintre cele patru.
Fiul lui Zevedei și al Salomeei, Ioan era văr după trup cu Iisus, iar tradiția îl amintește ca pe cel care s-a rezemat pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Taină, primind direct din inima Lui învățătura iubirii. Tot el a fost singurul apostol rămas lângă Cruce, când Iisus i-a încredințat-o pe Maica Domnului, spunând: „Iată mama ta”. Astfel, Ioan a devenit chip al credinciosului care nu părăsește pe Dumnezeu nici în ceasul suferinței.
După Înălțarea Domnului, Sfântul Ioan a propovăduit Evanghelia în Asia Mică, unde a înfăptuit nenumărate minuni. A vindecat bolnavi, a înviat morți și a risipit puterea demonilor. În insula Patmos, unde fusese exilat, a primit de la Dumnezeu descoperirea Apocalipsei, cartea ce vorbește despre sfârșitul lumii, dar și despre biruința luminii asupra întunericului.
Scrierile sale, Evanghelia, cele trei Epistole și Apocalipsa, rămân până astăzi izvoare de lumină duhovnicească. Prin cuvintele „Dumnezeu este iubire”, Ioan Evanghelistul a rezumat esența credinței creștine, arătând că iubirea este singura cale prin care omul se mântuiește și lumea se transfigurează.
Astăzi, creștinii îl cinstesc pe Sfântul Ioan ca pe un mijlocitor și un învățător al dragostei adevărate. Viețile credincioșilor sunt chemate să urmeze exemplul lui: o credință vie, o iubire statornică și o nădejde care biruie toate ispitele.
În această zi de sărbătoare, Biserica ne îndeamnă să ne adâncim în Evanghelia sa, să redescoperim frumusețea iubirii dumnezeiești și să păstrăm vie nădejdea că, asemenea Apostolului, și noi putem fi martori ai biruinței lui Hristos în lume.
Apostole al lui Hristos Dumnezeu, iubite, grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns, că te primeşte, când cazi către Dânsul, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui. Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, ca norul vrăjmaşilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.
(Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, glasul al 2-lea)