
Biserica Ortodoxă de stil nou îl cinstește astăzi pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți teologi și părinți ai Bisericii. Sărbătoarea coincide cu începutul noului an și este marcată prin slujbe speciale în biserici, precum și prin tradiții precum uratul și semănatul, care conțin urări de sănătate, pace și belșug.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, și s-a remarcat ca apărător ferm al dreptei credințe, teolog de profunzime și organizator al vieții monahale.
În calitate de arhiepiscop al Cezareei, a avut un rol decisiv în combaterea ereziilor vremii și în formularea învățăturii ortodoxe. Totodată, a fost un mare filantrop, punând bazele unor așezăminte pentru săraci, bolnavi și călători, într-o epocă marcată de crize sociale și morale.
Un loc central în această zi îl ocupă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, una dintre cele mai vechi și mai solemne slujbe ale Bisericii Ortodoxe. Ea se distinge prin rugăciuni mai puternice și de o densitate teologică aparte, care evocă creația lumii, căderea omului, mântuirea prin Hristos și lucrarea Duhului Sfânt. Din acest motiv, slujba este percepută ca una a reflecției, a responsabilității și a începuturilor asumate.
Liturghia Sfântului Vasile nu se săvârșește zilnic, ci doar de zece ori pe an: la 1 ianuarie, în primele cinci duminici din Postul Mare, în Joia și Sâmbăta Mare, precum și în ajunul Crăciunului și al Bobotezei, atunci când aceste zile nu cad duminica.
În tradiția populară, ziua Sfântului Vasile este considerată un prag spiritual. Credincioșii sunt îndemnați să înceapă anul sub semnul rugăciunii, al cumpătării și al faptelor bune, având ca model viața și învățătura unuia dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei.