Ziua „viteazului nebiruit”. Biserica Ortodoxă de stil nou îl cinstește astăzi pe Sfântul Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului

În ziua de 30 august, credincioșii ortodocși care se orientează după calendarul îndreptat îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, stâlp al Bisericii în veacul al patrulea. Sfântul Alexandru este numit un mare apărător al Ortodoxiei, iar în imnografia zilei este lăudat ca „nebiruit viteaz” și „părinte de trei ori fericit”.

Sfântul Alexandru s-a născut între anii 237 și 244 și s-a remarcat încă din vremea Sfântului Mitrofan, întâiul Patriarh al Constantinopolului, când a slujit ca protopop și horepiscop, fiind „înfrumusețat cu toate faptele bune”, potrivit Doxologia. La primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), atunci când au fost puse bazele dogmatice ale Bisericii Creștine, Mitrofan, slăbit de bătrânețe, l-a trimis pe Alexandru ca reprezentant. Acolo, ierarhul s-a luptat cu râvnă pentru adevărul credinței și a combătut erezia lui Arie, care propovăduia că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este de aceeași ființă cu Tatăl.

După ce Mitrofan a trecut la Domnul, Sfântul Alexandru a fost încăunat patriarh al Constantinopolului, prin pronie divină. Ca arhipăstor, a știut să apere Biserica nu doar de arieni, ci și de filosofi păgâni, care încercau să batjocorească noua credință. Tradiția amintește cum, prin rugăciunea sa, un filosof vestit a rămas mut în fața sa și, recunoscând puterea lui Hristos, a primit botezul împreună cu prietenii săi.

Cea mai puternică mărturie a sfințeniei sale rămâne însă rugăciunea prin care Dumnezeu l-a izbăvit pe popor de Arie. Trimis de împărat la Constantinopol pentru a fi reprimit în comuniune, ereticul a murit subit, chiar în ajunul zilei în care urma să intre în biserică. „Astfel a fost primită înaintea lui Dumnezeu rugăciunea cea dreaptă a lui Alexandru, marele arhiereu al lui Hristos, care, ca și cu o armă ascuțită, a omorât pe vrăjmașul Domnului”, notează scrierile vechi.

Ajuns la adânci bătrâneți, Sfântul Alexandru i-a lăsat ca sfat poporului alegerea unui păstor cu viață curată și credință dreaptă, arătând către preotul Pavel, cel care avea să-i urmeze în scaunul patriarhal și care avea să devină Sfântul Pavel cel Nou.

Biserica îl pomenește astăzi alături de alți doi mari ierarhi ai Constantinopolului, Sfântul Ioan și Sfântul Pavel cel Nou, iar troparul sărbătorii îi așază în rândul apărătorilor Sfintei Treimi și al rugătorilor neobosiți pentru credincioși.

Aprinși fiind de dragostea lui Hristos, slăviților, ați luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în viețile voastre, și astfel făcutu-v-ați părtași dumnezeieștii Sale slave, înțeleptule Alexandru, împreună cu minunatul Ioan și cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugați-vă statornic pentru sufletele noastre.

(Condac, glasul al VIII-lea)