106 ani de la trecerea la calendarul gregorian. Stilul nou, introdus în 1919 pe tot teritoriul României Mari

Acum 106 ani, România Mare, printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I, a trecut oficial la calendarul gregorian. Astfel, data de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie pe stil nou. În consecință, anul 1919 a avut doar 352 de zile, iar luna aprilie – doar 17 zile.   

România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul nou. Motivul principal a fost că după Unirea din 1918 au apărut tot mai multe probleme legate de utilizarea calendarului, în condițiile în care Ardealul, Banatul și Bucovina foloseau deja stilul nou, iar Vechiul Regat şi Basarabia se conduceau încă după calendarul iulian, fiind necesară unificarea între provinciile istorice şi din acest punct de vedere.

În Bucovina calendarul gregorian era utilizat din 1773, iar în Transilvania – de peste trei secole. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, între Brașov și București era o diferență de 13 zile.

De asemenea, acest decalaj a creat un șir de probleme de comunicare și în perioada Primului Război Mondial, când autoritățile de la București și aliații francezi și englezi foloseau calendare diferite.

Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar. În România, printre cele mai afectate de menţinerea calendarului iulian erau industria şi comerţul. O altă problemă deosebită se punea şi în cazul statisticii. Statisticile româneşti erau greu de folosit, iar unele instituţii sau ministere erau obligate prin forţa lucrurilor să redacteze statistici în stilul nou. Astfel, băncile, poşta, telegraful, căile ferate şi altele au fost nevoite să adopte anticipat calendarul gregorian. Iniţial, calendarul gregorian a fost adoptat doar la nivelul armatei, în luna februarie 1919.

Au existat intenţii privind trecerea la stilul nou şi pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar ulterior s-a stabilit ca schimbarea să aibă loc la 19 iulie 1900, dată care ar fi urmat să devină 1 august 1900. A fost înfiinţată şi o comisie cu nume mari din ştiinţa românească de la acea dată. Raportul întocmit comisie a fost prezentat în Parlament, însă proiectul de reformă s-a blocat în comisiile de specialitate.

Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial, la noul calendar în octombrie 1924, la un an de la conferinţa pan-ortodoxă de la Constantinopol (Istanbul) din 1923. Hotărârile conferinţei au provocat însă disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două la capitolul folosirii calendarelor. Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei și cea a Bulgariei au acceptat noul calendar gregorian, iar Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului au păstrat calendarul iulian, pe care îl țin și până astăzi.

Până în anul 2099, diferența dintre calendarul iulian, care nu corespunde cu cel astronomic, va fi de 13 zile, după care, decalajul va fi de 14 sau chiar 15 zile. În condițiile în care actualele biserici ortodoxe, care țin calendarul iulian, vor refuza să treacă la stilul nou, atunci Nașterea Domnului ar urma să fie prăznuită în 8 ianuarie sau chiar 9 ianuarie.