137 de ani de la nașterea renumitului sculptor basarabean Alexandru Plămădeală, autorul statuii lui Ștefan cel Mare din Chișinău

Acum 137 de ani, în 9 octombrie 1888, la Chișinău se năștea Alexandru Plămădeală, cel care peste ani era să devină cel mai important sculptor român basarabean din perioada interbelică. Alexandru Plămădeală s-a născut în fostul sat Buiucani de lângă orașul Chișinău în familia preotului Mihail Plămădeală.

La vârsta de 7 ani este înscris la Şcoala Parohială de băieţi, iar în 1904 îşi începe studiile la Seminarul Teologic din Chişinău. Trei ani mai târziu, la vârsta de 20 de ani, începe să frecventează cursurile de seară la Şcoala Orăşenească de Desen, conducător fiind pictorul Vladimir Ocuşco, instituție pe care o absolvă în 1911, după care pleacă la Moscova, acolo unde își începe studiile la Şcoala de Pictură, Sculptură şi Arhitectură, clasa profesorului Serghei Volnuhin.

În 1916, după terminarea studiilor de la Moscova, merge la Sankt Petersburg unde se angajează la Monetărie în calitate de gravor de metale. Revine la Chișinău după Marea Unire, în 1919 fiind numit director al Şcolii de Arte Plastice din Chişinău, pe care o va conduce 11 ani. În 1921 participă cu lucrările sale și la o expoziție de artă din București și creează Societatea de Arte Frumoase din Basarabia.

Cea mai mare capodoperă a sculptorului rămâne a fi statuia lui Ștefan cel Mare, asupra căreia începe să lucreze în 1924. Studiază în Voroneț, Iași, Cernăuți documentele istorice referitoare la Ștefan cel Mare, așa încât patru ani mai târziu, în 29 aprilie 1928, cu ocazia unui deceniu de la Unirea Basarabiei cu România, are loc dezvelirea monumentului lui Ștefan cel Mare la Chișinău, creația de vârf a sculptorului Alexandru Plămădeală.

Monumentul a fost turnat la Bucureşti, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la șase tunuri mari, capturate de la otomani în timpul Războiului de Independenţă din anii 1877-1878. Statuia este montată pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de Alexandru Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi.

Alexandru Plămădeală moare la vârsta de 51 de ani, în 15 aprilie 1940, după o boală îndelungată.