171 de ani de la nașterea lui Alexandru Marghiloman, prim-ministrul român prezent la istoricul eveniment când Basarabia decidea Unirea cu România

Acum 171 de ani, în 27 ianuarie 1854, la Buzău, se năștea omul politic, lider al Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, cel care a contribuit esențial la reîntregirea Basarabiei cu România și care a pledat cauza acestei provincii la nivel european.

Alexandru Marghiloman, prim-ministrul întâmpinat cu ovații la Chișinău

A fost prim-ministru al României între martie – octombrie 1918, un an hotărâtor pentru românii de pretutindeni. La doar 22 de zile de la numirea sa în funcție, adică în 27 martie 1918, Marghiloman se afla deja la Chișinău acolo unde a fost prezent la istoricul eveniment când deputații Sfatului Țării au decis Unirea Basarabiei cu România. Omul politic a fost întâmpinat cu ovații și a ținut și un discurs în fața parlamentarilor.

„România Mare nu s-a făcut nici după concepțiile dvs. politice, nici după planurile noastre … dacă reușea o concepție politică, pierdeam Basarabia, dacă reușea până la capăt altă concepție politică, nu aveam Ardealul. Și atunci, domnii mei, să ne plecăm fruntea înaintea unui geniu mai mare decât al nostru, înaintea unei pronii, care a fost mai înțeleaptă decât noi. Numiți-o Providență, numiți-o geniul rasei, botezați-o cum vreți voi; să știți că România a ieșit din instinctul tuturor românilor, nu din calculele făcute de unii”, scria Alexandru Marghiloman despre actul unirii.

Alexandru Marghiloman s-a născut, la Buzău, în familia lui Iancu Marghiloman și a Irinei Izvoranu, oameni foarte bogați, „cu avere impresionantă”. Tânărul Marghiloman mai întâi a învațat la Colegiul Sfântul Sava din București, apoi a studiat la Facultatea de Drept și la Școala de Științe Politice din Paris și în 1878 a susținut doctoratul. S-a reîntors în țară unde a fost avocat și magistru la tribunal.

Urcă mai multe trepte politice și profesionale, grație calităților sale excelente de orator și organizator de campanii electorale. Pentru aceste însușiri, a fost și la conducerea Ministerului de Justiție, Ministerului Lucrărilor Publice și Ministerului de Externe.

În iunie 1914, Marghiloman a fost ales președinte al Partidului Conservator, în urma retragerii din viața politică a lui Titu Maiorescu.

Marghiloman, între strateg iscusit și politician acuzat de trădare

Fără îndoială, Alexandru Marghiloman a fost unul dintre cei mai importanţi politicieni și strategi români ai vremii sale. Totuși, şi-a asumat responsabilitatea formării unui consiliu de miniştri de sacrificiu, menit să semneze un armistiţiu umilitor la sfârşitul Primului Război Mondial. Asta, deşi semnarea Tratatului de Pace de la Bucureşti, din mai 1918, a permis supravieţuirea statului român, după părerea istoricilor.

Sosirea bolşevicilor la putere în Rusia a determinat ieşirea acesteia din război, generând starea de izolare a României pe frontul estic. Alexandru Marghiloman şi-a asumat responsabilitatea încheierii unei păci separate ruşinoase pentru România, dar care ar fi salvat ţara de la ocuparea totală a teritoriului. Astfel, pe 5 martie 1918, Marghiloman a fost desemnat să formeze un Consiliu de miniştri de sacrificiu. 

Ulterior, s-a încheiat Pacea de la Bucureşti, care cuprindea prevederi umilitoare pentru România. Conform armistiţiului, Bulgaria ocupa Dobrogea, Austro-Ungaria lua în stăpânire partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. 

În schimb, Puterile Centrale acceptau tacit să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deşi învinsă, ţara ar fi ieşit cu avantaje teritoriale.

Tratatul nu a trecut însă de Parlamentul României şi nici nu a fost promulgat de regele Ferdinand, dispoziţiile sale neavând timp să intre în vigoare, deoarece cursul războiului pe frontul vestic a pus Regatul României pe o poziţie favorabilă. 

Spre sfârşitul anului 1918, atunci când Puterile Centrale sufereau înfrângeri usturătoare pe frontul din vest, România a decis să reintre în război pentru înfrângerea definitivă a adversarului. Regele a proclamat mobilizarea generală, pe 24 octombrie 1918, ordonând armatei să reintre în război de partea Antantei, cu ajutor militar din partea Franţei.  

În paralel, regele a demis guvernul Marghiloman şi a dispus formarea unui cabinet de militari şi tehnicieni, condus de generalul Constantin Coandă, care a luat imediat măsura considerării Tratatului de la Bucureşti ca act nul şi neavenit. Pe 11 noiembrie 1918, Puterile Centrale au capitulat, iar România s-a situat printre învingători. 

Alexandru Marghiloman a murit la Buzău, șapte ani mai târziu, în 1925, la vârsta de 70 de ani.