Now Reading: 173 de ani de la nașterea lui Ciprian Porumbescu, compozitorul care a transformat dorul de țară în muzică
- 01
173 de ani de la nașterea lui Ciprian Porumbescu, compozitorul care a transformat dorul de țară în muzică
173 de ani de la nașterea lui Ciprian Porumbescu, compozitorul care a transformat dorul de țară în muzică
Se împlinesc 173 de ani de la nașterea compozitorului Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai muzicii românești din secolul al XIX-lea, autor al celebrei „Balade pentru vioară și orchestră” și al muzicii cântecului patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Format la confluența dintre muzica europeană și folclorul românesc, Porumbescu și-a legat creația de idealurile naționale ale epocii, lăsând în urmă peste 250 de lucrări vocale și instrumentale, în ciuda unei vieți curmate de tuberculoză la numai 29 de ani.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 2/14 octombrie 1853, în Șipotele Sucevei, în actualul județ Suceava, într-o familie în care cultura și valorile românești ocupau un loc important. Tatăl său, Iraclie Porumbescu, era preot și cărturar, iar mama sa, Emilia Clodnițchi, i-a fost alături în primii ani ai copilăriei. La naștere, compozitorul purta numele de Golembiovski, pe care l-a românizat încă din copilărie, schimbându-l oficial în Porumbescu în 1881.
Dragostea pentru muzică s-a manifestat de timpuriu. Un moment important al copilăriei sale a fost întâlnirea cu muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg (Lvov) și discipol al lui Frédéric Chopin, care obișnuia să petreacă verile în Bucovina, culegând cântece populare. Contactul cu muzica tradițională avea să-i influențeze profund creația, devenind una dintre principalele surse de inspirație ale compozitorului.
Primele studii muzicale le-a urmat la Suceava și Cernăuți, după care și-a continuat pregătirea la Conservatorul din Viena, unde a studiat cu Anton Bruckner și Franz Krenn. Tot aici s-a perfecționat în teoria muzicii alături de compozitorul bucovinean Eusebie Mandicevschi. Între 1873 și 1877, a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, îmbinând pregătirea intelectuală cu activitatea muzicală și implicarea în viața culturală a românilor din Bucovina, aflată atunci sub administrație austro-ungară.
Pentru Porumbescu, muzica nu era doar o formă de expresie artistică, ci și un mijloc de afirmare a identității naționale. Într-o epocă în care românii din Bucovina luptau pentru drepturi naționale și culturale, el s-a implicat activ în mișcarea studențească românească. A făcut parte din societatea „Arboroasa”, înființată la Cernăuți în 1875, al cărei președinte a devenit, și a compus imnul acesteia.
Activitățile patriotice ale societății au atras însă suspiciunea autorităților austro-ungare. În toamna anului 1877, mai mulți membri ai „Arboroasei”, inclusiv Ciprian Porumbescu, au fost arestați și acuzați de înaltă trădare. Compozitorul a petrecut aproape trei luni în detenție, experiență care i-a afectat și mai mult sănătatea deja fragilă. Tuberculoza de care suferea s-a agravat, iar boala avea să-i umbrească ultimii ani de viață.
Chiar și în aceste împrejurări, Porumbescu a continuat să compună. Din creația sa fac parte lucrări precum „Rapsodia română”, „Serenada”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român” și „Odă ostașilor români”. În timpul studiilor la Viena, a publicat și o „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”, una dintre primele culegeri de acest fel din literatura muzicală românească.
Creația sa a rămas strâns legată de folclor și de aspirațiile românilor. Muzica pe care a compus-o pentru cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire” este folosită astăzi și pentru imnul național al Albaniei, „Hymni i Flamurit”. Tot el este autorul melodiei fostului imn de stat al României, „Trei culori”, cântec care a devenit, la rândul său, un simbol al identității naționale.
Unul dintre cele mai importante momente ale scurtei sale cariere a fost premiera operetei „Crai nou”, în primăvara anului 1882, la Brașov, în sala festivă a Gimnaziului Românesc, actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”. Spectacolul s-a bucurat de succes, iar compozitorul a fost aclamat de public. Într-o scrisoare adresată tatălui său, Porumbescu își exprima emoția de a-și vedea visul împlinit: „Și astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorința împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu”.
Bucuria succesului a fost însă de scurtă durată. Bolnav și tot mai slăbit, compozitorul a încercat să-și amelioreze starea de sănătate, petrecând o perioadă în Italia. Unul dintre ultimele momente evocatoare ale vieții sale este cel în care ar fi cântat la vioară în fața mării, în iarna anului 1882, înainte de a reveni în Bucovina.
Ciprian Porumbescu s-a stins din viață la 6 iunie 1883, în localitatea Stupca, astăzi numită Ciprian Porumbescu, în județul Suceava. Avea doar 29 de ani. A murit în casa părintească, alături de tatăl său și de sora sa, Marioara, lăsând în urmă o operă care avea să-i depășească timpul și suferința.
Pe crucea de la mormântul său au fost așezate versurile din „Cântecul tricolorului”, legate de una dintre ultimele sale dorințe: „Iar când, fraților, m-oi duce / De la voi și-o fi să mor, / Pe mormânt atunci să-mi puneți / Mândrul nostru tricolor”.
Astăzi, la 173 de ani de la nașterea sa, Ciprian Porumbescu rămâne una dintre figurile emblematice ale muzicii românești. „Balada”, opereta „Crai nou” și cântecele sale patriotice continuă să fie interpretate, păstrând vie memoria unui compozitor care a transformat dragostea pentru muzică și pentru țară într-o moștenire culturală durabilă.
