
În data de 6 septembrie 1817 se năștea, la Iași, Mihail Kogălniceanu, una dintre personalitățile care au influențat decisiv formarea României ca stat unitar modern. Istoric, publicist, scriitor, diplomat și om politic, Kogălniceanu a fost unul dintre artizanii Unirii Principatelor și al reformelor care au schimbat societatea românească în secolul al XIX-lea.
Mihail Kogălniceanu s-a născut într-o familie boierească influentă. Tatăl său, Ilie Kogălniceanu, era mare vornic, iar mama sa, Catinca Stavillă, provenea dintr-o familie cu rădăcini în Basarabia.
Primele studii le-a făcut la Iași, iar printre colegii săi s-au numărat Vasile Alecsandri și viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza. La numai 17 ani a plecat la studii mai întâi la Lunéville, în Franța, iar apoi la Berlin, unde a studiat istoria și dreptul și a intrat în contact cu ideile liberale și democratice ale epocii.
Revenit în Moldova, Kogălniceanu s-a afirmat rapid ca istoric, publicist și om de cultură. În 1840 a fondat revista „Dacia literară”, una dintre publicațiile fundamentale ale culturii române moderne. Prin programul revistei, el susținea dezvoltarea unei literaturi inspirate din istoria, tradițiile și realitățile românești.
Dar Kogălniceanu nu a rămas doar un om al literelor. A devenit una dintre vocile importante ale generației pașoptiste și un susținător al modernizării politice și sociale a Principatelor.
În 1859, a fost unul dintre oamenii politici care au contribuit la realizarea Unirii Moldovei cu Țara Românească, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Principate. Relația dintre cei doi a fost esențială pentru transformările care au urmat. Kogălniceanu a devenit unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Cuza și a participat la elaborarea și aplicarea unui amplu program de reforme.
În timpul guvernării lui Cuza, Kogălniceanu a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri și a avut un rol important în reforme majore, între care secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară.
Ulterior, în timpul domniei lui Carol I, Kogălniceanu a devenit ministru al Afacerilor Externe. În această calitate a avut un rol important în diplomația care a precedat proclamarea Independenței României în 1877.
A fost și unul dintre membrii fondatori ai Societății Literare Române, devenită ulterior Academia Română, instituție al cărei președinte a fost între 1887 și 1890.
Mihail Kogălniceanu a murit la Paris, în 1891.