26 iulie, ziua eliberării. Se fac 84 de ani de când trupele române au scos Basarabia și a nordul Bucovinei de sub cizma Armatei Roșii

În ziua de 26 iulie 1941, trupele Armatei a 4-a române pătrundeau în orașul Cetatea Albă, încheind campania de eliberare a Basarabiei și a nordului Bucovinei, începută cu 35 de zile în urmă, în 22 iunie. Acest moment, celebrat cu o emoție profundă, marca încheierea cu succes a unui amplu efort militar, dar mai ales repararea unei traume naționale provocată de ultimatumul sovietic din iunie 1940.

Astfel, la doar un an după pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei, România reușea să le recupereze, fiind un moment de redresare națională și de reafirmare a voinței de unitate. Evenimentul a fost primit cu mare entuziasm de întreaga societate românească.

„Ne închinăm cu smerenie înaintea celor care și-au jertfit viața pentru dezrobirea pământului strămoșesc. Prin faptele voastre de vitejie, pășim din nou cu fruntea sus”, a transmis atunci Regele Mihai I, într-un mesaj radiofonic

Presa reflecta în termeni solemni această realizare istorică. „Trăiască Basarabia și Bucovina în veci românești” titra ziarul Universul, subliniind că reîntoarcerea celor două provincii „rănite, lovite, umilite” în sânul națiunii era o izbândă a spiritului românesc și o reafirmare a unității naționale. Publicația Timpul descria cu patos victoria românească, comparând-o cu o renaștere spirituală: „Glia de dincoace s-a înfrățit cu glia de dincolo și priveliștea nu se mai tămăduiește la noi, retezată de o frontieră care nu era nici firească și nici cu ființa de fapt.”

„Pentru eroismul și spiritul de sacrificiu aduc ofițerilor, subofițerilor și trupei mulțumirile mele și îndemnul de a-și îndeplini în continuare îndatoririle față de Națiune, Patrie, Rege și Conducător”, le-a transmis ostașilor săi generalul Nicolae Șova, comandantul Diviziei de Gardă.  

Campania a fost una dintre cele mai importante operațiuni militare ale României moderne. Trei armate, două române și una germană, au participat cu peste 450.000 de militari, dintre care majoritatea aparțineau Armatei de Uscat. Operațiunile au presupus traversarea Prutului, lupte grele în nordul Bucovinei și avansul în sudul Basarabiei, culminând cu ocuparea Cetății Albe. Pierderile s-au numărat atunci la peste 24.000 de morți, răniți sau dispăruți.