30 iulie, ziua în care Mitropolia Basarabiei și-a recâștigat oficial dreptul la existență, după zeci de ani de umilințe și prigoană

În urmă cu 22 de ani, la 30 iulie 2002, Mitropolia Basarabiei era înregistrată oficial, după zece ani de prigoană, persecuții şi umilințe din partea autorităților de stat şi a clericilor din jurisdicția Patriarhie Ruse. Se întâmpla ca urmare a unei decizii CEDO, care i-a dat câștig de cauză, după lungi procese, toate pierdute, în instanțele naționale.     

Acest eveniment marchează un important moment istoric de renaștere națională și spirituală a românilor din Republica Moldova și un punct de cotitură pentru biserica românească din Basarabia, desființată brutal de regimul sovietic și desproprietărită de bunurile sale, o parte din care, inclusiv sute de lăcașe de cult și clădiri administrative, fiind însușite abuziv de biserica rusă de ocupație.

Precizăm că Mitropolia Basarabiei a fost creată dupa Marea Unire de la 1918, prin trecerea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Decizia înfiinţării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisa s-a făcut prin legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chișinău de atunci, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia Hotinului (astăzi Episcopia de Bălți) şi Episcopia Cetăţii Albe-Ismail (astăzi Episcopia Basarabiei de Sud).

După ocupația sovietică, Mitropolia Basarabiei a fost scoasă în afara legii, fiind înlocuită cu Eparhia Chişinăului, structură necanonică, aflată sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea Bisericii Ruse.

După proclamarea independenței Republicii Moldova, în 19 decembrie 1992, Sinodul BOR a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, ca răspuns la cererile adunării eparhiale din 14 septembrie al aceluiași an. Petru Paduraru, fostul episcop de Bălţi al Mitropoliei Chişinăului a devenit mai întâi locţiitor, şi mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, cu drept de jurisdicţie extrateritorială asupra românilor ortodocşi din diaspora de răsărit.

Totuși, autoritățile de atunci ale statului și prin implicarea directă și brutală a reprezentanților bisericii ruse de ocupație, Mitropolia Basarabiei a fost nevoită să mai parcurgă zece ani de prigoană și umilințe, ca să-și poată reintra în drepturi.  

La Strasbourg, Mitropolia Basarabiei s-a confruntat atât cu statul Republica Moldova, cât și cu Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Moscovei și a obținut câștig de cauză.