Now Reading: Barajul Stânca – Costești, la 48 de ani de la inaugurare. Un proiect colosal al României, care a dus la formarea celui mai mare lac de acumulare din R. Moldova
- 01
Barajul Stânca – Costești, la 48 de ani de la inaugurare. Un proiect colosal al României, care a dus la formarea celui mai mare lac de acumulare din R. Moldova
Barajul Stânca – Costești, la 48 de ani de la inaugurare. Un proiect colosal al României, care a dus la formarea celui mai mare lac de acumulare din R. Moldova
Barajul de pe Prut de la Stânca – Costești, care a format cel mai mare lac de acumulare de pe teritoriul Republicii Moldova, împlinește 48 de ani de la inaugurare. Proiectul colosal pentru acea perioadă a fost realizat în urma unui acord dintre România socialistă, condusă atunci de Nicolae Ceaușescu, și Uniunea Sovietică. Costul construcției grandioase a fost echivalată la 60 de tone de aur, cea mai mare sumă fiind asumată de România.
În România, această construcție a epocii comuniste este a doua ca mărime după barajul de la Porțile de Fier de pe Dunăre. Barajul a început să fie construit încă în 1971, după ce primele studii de fezabilitate au început să fie realizate încă din 1952. Inaugurarea a avut loc în 4 noiembrie 1978.
Autoritățile din România de atunci au hotărât construcția barajului pentru a evita numeroasele inundații care aveau loc în zonă. De două ori pe an, lunca Prutului era inundată, de ambele părți ale frontierei, iar pagubele, îndeosebi în sectorul agricol era foarte mari. Barajul urma să regularizeze cursul Prutului dar și să ofere energie, prin ridicarea unor hidrocentrale, pe ambele maluri ale râului.
A fost aleasă localitatea Stânca din județul Botoșani, pentru că așa cum îi spune numele, avea o stâncă, de unde putea începe construcția. Pentru construirea barajului, a fost fixat un buget de neimaginat astăzi, 61,8 milioane de ruble, adică aproape 60 de tone de aur.
Barajul este înalt de 48 de metri cu o lungime a coronamentului de peste 300 de metri și cu o capacitate a lacului de 1,4 miliarde de metri cubi. Era un colos din beton și fier, întărit cu o serie de contraforți și cu un deversor în formă de pod. Lacul de acumulare format este la fel de impresionant. Are o suprafață de peste 6000 de hectare, dar poate ajunge în caz de urgență și la 9000 de hectare. Totodată cele două hidrocentrale produc câte 10 MW pe oră. Construcția rezistă cu succes și astăzi, fiind administrată în comun de România și Republica Moldova.
Barajul impresionează nu doar în Republica Moldova și România, dar și în Europa, fiind al treilea de pe continent ca putere de reținere a apei și ca întindere a lacului de acumulare.
În iulie-august 2008, viiturile puternice din amonte apărute ca urmare a unor ploi abundente produse în Ucraina au generat un adevărat test pentru construcția ridicată în urmă cu peste 30 de ani. Specialiștii susțin că viitura a avut cel mai mare debit înregistrat vreodată pe Prut, conducând, implicit, la o solicitare extraordinară a barajului. Volumul de apă din baraj s-a apropiat de capacitatea maximă, atingând un nivel istoric de 98,2% din volumul total al acumulării.
Pentru amenajarea uriașului lac de acumulare au fost strămutate peste 20 sate de pe ambele maluri ale Prutului: Stânca, Movila Ruptă, Ripiceni, Ștefănești, Cinghina, Lehnești, Rașca, Cuconeștii Vechi, Șarbaca, Costești, Proscureni și altele.
Pe barajul de la Stânca-Costești a avut loc și un moment istoric. În 1990, pentru prima dată președintele Republicii Moldova Mircea Snegur și președintele României, la aceea vreme Ion Iliescu, s-au întâlnit pe drumul care străbate barajul de o parte și de alta a Prutului, fiind creat acel renumit „Pod de flori“, la care au participat oficialități, dar și mii de localnici de pe ambele maluri ale Prutului.
