Now Reading: 338 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino, prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română
- 01
338 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino, prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română
338 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban Cantacuzino, prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română
Se împlinesc 338 de ani de la încheierea tipăririi Bibliei de la București, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino, prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română. Apărută la 10 noiembrie 1688, lucrarea este considerată unul dintre cele mai importante monumente ale culturii și limbii române, având un rol esențial în dezvoltarea limbii literare și în consolidarea unității lingvistice a românilor.
Tipărirea Bibliei a fost realizată la București, din inițiativa și cu sprijinul financiar al domnitorului Șerban Cantacuzino, însă acesta nu a mai apucat să vadă lucrarea în forma finală. Cartea a fost terminată la începutul domniei succesorului său, Constantin Brâncoveanu, care a contribuit, la rândul său, la susținerea proiectului.
Traducerea a început în jurul anului 1682 și a fost realizată de un grup de cărturari, printre care frații Radu și Șerban Greceanu și Ghermano Nisis. La elaborarea textului au fost folosite mai multe surse, inclusiv traduceri grecești, latine și slavone, precum și versiuni mai vechi în limba română. Tipărirea s-a desfășurat sub îndrumarea tipografului Mitrofan.
Apariția acestei cărți a reprezentat o provocare majoră pentru cărturarii vremii, care au trebuit să găsească soluții pentru numeroase probleme de limbă și terminologie bisericească. Biblia a fost tipărită în format mare, pe 944 de pagini, cu text dispus pe două coloane și caractere chirilice, folosindu-se cerneală neagră și roșie.
Importanța lucrării depășește însă dimensiunea sa religioasă. Biblia de la București a contribuit decisiv la dezvoltarea și uniformizarea limbii române literare, prin îmbogățirea vocabularului și consolidarea unor structuri gramaticale care au influențat scrisul românesc ulterior. Cartea a circulat pe întreg teritoriul locuit de români, în Țara Românească, Moldova și Transilvania, devenind și un simbol al unității de limbă.
Importanța sa culturală a fost subliniată de-a lungul timpului de mai mulți istorici și scriitori. Alexandru D. Xenopol o considera „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români”, în timp ce George Călinescu aprecia că Biblia românească din 1688 reprezintă pentru români ceea ce a însemnat Biblia lui Luther pentru germani. La rândul său, Nicolae Iorga o descria drept „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”.
Unul dintre exemplarele cel mai bine conservate ale primei ediții se află în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, instituție care păstrează astfel o mărturie valoroasă a istoriei culturale românești.
Până la apariția Bibliei de la București, în spațiul românesc fuseseră tipărite mai multe cărți religioase în limba română, între care Tetraevanghelul diaconului Coresi, apărut la Brașov în 1561, și Noul Testament de la Alba Iulia, publicat în 1648. Biblia din 1688 a fost însă prima care a reunit într-o singură ediție traducerea integrală a textelor biblice, devenind un reper fundamental pentru cultura și literatura română.
