
Cât de bine e că au trecut totuși timpurile celea când Bruxelles-ul se uita încruntat la Chișinău și primeam constant și cu regularitate peste degețele, pentru că nu eram suficienți de concern about the developments. Acum, de bine de rău, nu mai e loc de rău deloc. E de la bine în sus. Și ni se umple inima de bucurie și emoții calde când vedem cum comisarii europeni ne laudă și ne mângâie pe creștete cu tandrețe și dragoste neasemuită.
Iată, bunăoară, doamna Marta Kos, comisarul UE pentru extindere, ne-a lăudat din nou așa de tare, și ne-a înșirat complimente, încât ai putea crede că R. Moldova se extinde în UE și nu invers. De parcă UE se roagă de noi să aderăm. Mai pe scurt, Marta Kos ne-a spus că suntem inegalabili și formidabili.
Ce-i drept, câțiva jurnaliști care ascultau complimentele comisarului Kos au avut imprudența să întrebe despre despre reforma justiției, care scârțâie din toate balamalele, și lupta anticorupție.
Ei, atâta ne-a trebuit. Marta Kos s-a arătat tare nedumerită de îngrijorările noastre și ne-a muștruluit olecuță. Cică suntem concentrați prea mult pe rele și nu vedem lucrurile bune și progresele.
„Sunt atâtea lucruri bune, dar dvs. mă întrebați de neajunsuri si riscuri”, a spus Marta Kos. Straniu, dar noi credeam că, la fel ca în UE, ăsta e rolul presei: să vorbească despre ceea ce nu vor să audă guvernanții și oficialii, inclusiv cei europeni, adică despre riscuri și probleme.
Trebuie sa-i reamintim doamnei Marta Kos ca unul dintre principiile fundamentale ale UE este libertatea de exprimare și de gândire. Și de îngrijorare, implicit. Și oricât de fericiți ar fi oficialii UE, nu pot fi fericiți și în locul nostru. Noi, aici, pe loc, mai suntem pe alocuri îngrijorați. Câteodată, ce-i drept, nu des, și cu măsură, atât cât ni se dă voie. Mai ales și în special de modul în care derulează reforma justiției, dar și de lupta anticorupție. Și de faptul că ni se fură datele personale. Și de depopulare, de sărăcie, de prețul mare al gazului și curentului, de inflație și deficit bugetar imens, de datorii și de faptul că nimeni nu răspunde pentru nimic. Și așa mai departe.
Oricum, chiar și așa, ne scuzați, doamna Kos. Ne închinăm respectuos și promitem să nu mai fim triști. Iar mâine o să ieșim să încingem o horă, dupa care o sa învârtim niște plăcinte. Iar la urmă o să îmbătam…cu apa rece.