379 de ani de la apariția Pravilei domnitorului Vasile Lupu, primul cod de legi tipărit în limba română

Acum 379 de ani, în 4 mai 1646, apărea în Țara Moldovei primul cod de legi tipărit în limba română – „Cartea românească de învățătură de la prăvilele împărătești și de la alte giudețe”, document amplu cunoscut drept Pravilele lui Vasile Lupu. Cartea ilustrului domnitor a fost scrisă în limba română cu alfabet chirilic, fiind unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă națională din Europa, cele mai multe fiind tipărite în latina medievală, în greacă sau slavonă.

Codul a fost o carte legislativă tipărită la Iași, din porunca lui Vasile Lupu. Cartea a fost scrisă de mitropolitul Varlaam, având ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a italianului Prospero Farinacci. Fiind o legislație caracteristic feudală, conținea norme prin care, apărându-se în general proprietatea și interesele feudalilor, se consfințea aservirea țăranilor și legarea lor de pământ. În afară de numeroase dispoziții cu caracter general, Pravila conținea norme de drept civil, vamal, fiscal, medicină legală și de drept canonic.

Până la apariţia acestui cod exista o altă lege, Pravila lui Alexandru cel Bun, care va fi înlocuită de cea a lui Vasile Lupu şi care va rămâne în uz până în vremea lui Dimitrie Cantemir. Prima parte a Pravilei este tradusă de logofătul Eustratie după o colecţie de legi agrare bizantine din secolul al VIII-lea. A doua parte – 1160 de paragrafe – este tradusă după opera juristului italian contemporan Farinacci, şi se referă la delicte şi crime penale – sudalma, furtul, uciderea, bigamia, sodomia și agresiunea sexuală. Chiar şi falsificarea de bani avea pedeapsa prescrisă în această pravilă.

Codul este aprobat de autoritatea domnească și în prefață se precizează scopul pe care și-l propune, anume de a pune capăt „nedreptăților și asuprelelor mișeilor”.

Pravila mai cuprinde reglementări din domeniul dreptului bazându-se pe obicei şi lege ca izvoare. În materie de drept, Cartea românească de învăţătură, face diferenţe între: Jus humanum (Pravila lumească), adică legea puterii feudale; Jus divinum (Pravila Dumnezeiască), dreptul canonic feudal; Jus naturale (Pravila firii omeneşti), adică dreptul conform cu interesele orânduirii feudale prin care dreptul firii era dreptul clasei posedante.

Pravila lui Vasile Lupu a fost urmată, în 1652, de codul muntean Îndreptarea legii, tipărit la Târgoviște, tradus de Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).