Now Reading: 40 de ani de la moartea artistei Maria Drăgan, o voce prea mare pentru un destin atât de scurt
- 01
40 de ani de la moartea artistei Maria Drăgan, o voce prea mare pentru un destin atât de scurt
40 de ani de la moartea artistei Maria Drăgan, o voce prea mare pentru un destin atât de scurt
Astăzi se împlinesc 40 de ani de la moartea Mariei Drăgan, una dintre cele mai puternice și mai tulburătoare voci ale muzicii populare din Basarabia. A murit la doar 39 de ani, răpusă de tuberculoză, după ce ultimii ani ai vieții i-au fost departe de scena pe care cândva o umplea cu vocea sa. A lăsat în urmă sute de cântece, dar și imaginea unei artiste al cărei destin pare să fi fost prea scurt pentru forța talentului pe care l-a purtat.
Maria Drăgan s-a născut în 23 august 1947, în satul Bălăurești, raionul Nisporeni, într-o familie cu șase copii. În casa familiei Drăgan se cânta, se spuneau povești și se păstrau meșteșugurile și tradițiile locului. Maria scria versuri, picta și cânta încă din copilărie. A plecat la Chișinău cu gândul de a studia pictura, însă destinul i-a schimbat drumul și a dus-o la Școala de Muzică „Ștefan Neaga”, pe care a absolvit-o în 1965.
Un an mai târziu, la doar 19 ani, Maria Drăgan a trecut cu succes concursul organizat de Filarmonica de Stat pentru ocuparea unui post de solistă. A impresionat inclusiv juriul din care făcea parte maestrul Ion Sulac. Așa începea o carieră care, deși avea să fie fulgerătoare, avea să lase urme adânci în muzica noastră.
A devenit solistă a Ansamblului de Estradă al Filarmonicii Naționale, iar ulterior a activat în orchestra de muzică populară „Mugurel”, condusă de Valeriu Negruzzi. În repertoriul său încăpeau sute de cântece – doine, romanțe, cântece populare din Basarabia și din spațiul românesc. Maria Drăgan prelua cântece interpretate de Maria Tănase, Ioana Radu sau Aurelia Fătu-Răduțu, dar le dădea propria culoare, printr-un timbru puternic și inconfundabil.
În anii de glorie ai formației „Mugurel”, vocea Mariei Drăgan a devenit cunoscută mult dincolo de Chișinău. A făcut turnee în Uniunea Sovietică, iar în 1971 a obținut Premiul special al juriului la Festivalul de artă al RSS Moldovenești din Ungaria.
Era o perioadă în care succesul ei creștea, dar și o perioadă în care cântecul românesc avea de trecut propriile sale granițe nevăzute. Maria Drăgan cânta în limba română și o făcea fără să-și ascundă dragostea pentru repertoriul tradițional. „Maria era cântecul și cântecul era Maria”, avea să spună mai târziu jurnalistul Gheorghe Budeanu, cel care i-a realizat ultimul interviu.
În 1975-1976, Maria Drăgan a fost solistă a orchestrei „Lăutarii” a Filarmonicii de Stat din Chișinău, colaborând cu artiști precum Nicolae Botgros și Ion Suruceanu. A cântat apoi la restaurantul „Beciul Vechi”, iar în 1978-1979 a ajuns în Orchestra „Ciocârlia” a Palatului Sindicatelor, condusă de Valeriu Negruzzi.
Dar, treptat, scena avea să se îndepărteze de ea. Desființarea ansamblului „Mugurel” avea să fie una dintre rupturile importante din cariera artistei. După destrămarea formației, Maria Drăgan a încercat să-și găsească un nou loc în lumea muzicii, însă nu a mai reușit să revină la strălucirea de altădată. În cele din urmă, a dispărut aproape complet din viața publică și s-a întors în satul natal.
Acolo, departe de sălile de concert și de aplauze, artista care fusese ascultată de mii de oameni a ajuns să lucreze ca paznic la școala din sat. Era bolnavă, dezamăgită și epuizată. Potrivit mărturiilor celor care au cunoscut-o, atunci când își auzea propriile cântece la radio, pleca spre iazul de lângă grădină și plângea.
În ultimul său interviu, Maria Drăgan vorbea cu amărăciune despre oamenii și lumea care o înconjuraseră. „Eram pe atunci naivă și credeam că toți oamenii sunt ca pâinea cea caldă”, mărturisea artista. Avea să înțeleagă însă că talentul și succesul nu o feriseră de invidie, de marginalizare și de singurătate.
„A fost o mare artistă cu un destin trist. Cred că ar fi avut un alt destin dacă s-ar fi născut în altă țară și în alte timpuri”, spunea Ion Busuioc, unul dintre prietenii artistei.
Boala avea să-i curme în cele din urmă și puținele bucurii care îi mai rămăseseră. Maria Drăgan a murit la 6 octombrie 1986, la doar 39 de ani, răpusă de tuberculoză. A fost înmormântată în satul natal, iar pe ultimul drum a fost petrecută de rude.
Viața ei s-a încheiat devreme, dar vocea nu a dispărut. Au rămas înregistrările făcute la Radioul Național și la Televiziunea Națională, cântecele pe care le-a dus pe scenele din Moldova și din Uniunea Sovietică și un repertoriu care continuă să fie redescoperit.
O stradă din Chișinău îi poartă numele, iar la Bălăurești este organizat Festivalul-concurs „Vai, sărmana turturică. In memoriam Maria Drăgan”, dedicat memoriei sale.
