426 de ani de la prima unire a românilor. În 27 mai 1600, Mihai Viteazul devenea „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”

Astăzi se împlinesc 426 de ani din ziua în care voievodul Mihai Viteazul realiza oficial prima mare unire a celor trei provincii românești – Moldova, Ardealul și Țara Românească – creând un precedent istoric care va sta la baza formării ulterioare a statului național unitar român.

27 mai 1600 este ziua în care Mihai Viteazul, în urma campaniilor desfășurate în Transilvania și Moldova, devine oficial conducător al celor trei țări românești și apare în documente purtând titlul de „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”.

„De la 1600, nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie tragică”, scria despre Mihai Viteazul istoricul Nicolae Iorga.

Încă de la venirea sa la domnie, în septembrie 1593, Marele domn vizează realizarea celor două mari idealuri: Independența și Unirea. Pentru înfăptuirea lor își va stabili cu luciditate obiectivele și prioritățile.

Într-o primă etapă va urmări câștigarea neatârnării față de Poarta Otomană. Cu clarviziunea unui diplomat și strateg iscusit, el își întărește alianțele cu vecinii, în primul rând cu Aron Vodă, domnul Moldovei și cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, după care va adera la alianța antiotomană „Liga Sfântă”. Lupta începe. Cu toată rezistența opusă, cei peste 100.000 de ostași turci reușesc să treacă Dunărea și la Călugăreni, pe 23 august 1595, domnitorul obține o victorie pe care Nicolae Bălcescu o caracterizează ca „fiind briliantul cel mai strălucit al cununei gloriei românești”.

După ce i-a alungat pe turci, Mihai își concentrează eforturile pentru a realiza cel de-al doilea mare vis. Unirea, în condițiile în care era înconjurat doar de adversari: în Transilvania, principele Andrei Bathory, favorabil unei alianțe cu turcii și interpret al intereselor Poloniei, iar în Moldova Ieremia Movilă, devenit domn cu ajutorul marii nobilimi poloneze și care voia scaunul Țării Românești pentru fratele său Simion Movilă.

În acest context, Mihai pornește la îndeplinirea marelui ideal al unității românești. După victoria de la Șelimbăr, Marele domn intră în Alba Iulia cu mare triumf, la 1 noiembrie 1599. Era primul act al Unirii. Învingându-l pe Andrei Bathory, Mihai știa însă că hotarele Daciei străbune nu se opreau la Carpați.

La 24 aprilie 1600, domnul pleacă din Alba Iulia, îndreptându-se spre Moldova. La 4 mai ajunge lângă Trotuș și aici are loc celebra scenă povestită de Bălcescu, după care „moldovenii nu stătură mult în cumpănă, într-o clipă 15.000 dintr-înșii punându-și cușmele în vârful lăncilor, cu mare strigare de bucurie trecură în tabăra lui Mihai”.

Se înfăptuia, astfel, prima Unire politică a celor trei țări românești, în hotarele ce reuneau, în cea mai mare parte, teritoriul vechii Dacii. La 6 iulie 1600, în punctul cel mai înalt al destinului său, Mihai își confecționa binecunoscuta pecete pe care figurează cele trei țări române surori. Din acest motiv, el este considerat de istoriografia românească primul unificator al poporului român și erou național.

Puterile vecine vedeau în noul stat o contradicție cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Muntenia. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune. Existau însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn.

Mihai nu reușește să înfrângă revolta nobililor maghiari sprijiniți de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timp, Moldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion Movilă.