80 de ani de la începutul Procesului de la Nurnberg. În fața unui tribunal internațional au fost aduși importanți lideri naziști, printre care Göring și Ribbentrop

Acum 80 de ani, în 20 noiembrie 1945, la Nürnberg, Germania, începea renumitul proces care îi aducea în fața unui tribunal internațional, creat de SUA, Marea Britanie, URSS și Franța, pe cei mai importanți lideri naziști, capturați după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. La primul proces au ajuns 24 de inculpați, reprezentanți ai elitei naziste, printre care Hermann Goring, mâna dreaptă a lui Hitler, care, un an mai târziu, s-a sinucis în propria celulă după ce fusese condamnat la moarte.

Cele patru state aliate erau reprezentate în complet de către un judecător și aveau propriile echipe de procurori. În special, pentru judecare a fost folosită o îmbinare a sistemelor judiciare din Marea Britanie și Statele Unite.

Inițiativa guvernelor aliate de pedepsire a politicienilor și liderilor naziști a apărut încă în iarna anului 1942, când liderii Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice au dat prima declarație comună în acest sens. Potrivit documentelor britanice, Winston Churchill ar fi preferat varianta unor execuții sumare pentru crimele comise în locul organizării unor procese, dar în cele din urmă s-a luat decizia, la nivelul Alianței, de a organiza un tribunal militar internațional. Declarația de la Moscova, din octombrie 1943, semnată de Roosevelt, Churchill și Stalin, stabilea că la momentul semnării unui armistițiu, persoanele considerate responsabile de crime de război vor fi trimise înapoi în țările în care au fost comise acele crime și judecate potrivit legilor statului respectiv. Cât despre criminalii de război ale căror crime nu puteau fi limitate unei zone geografice, aceștia urmau să fie pedepsiți prin decizia comună a guvernelor Aliate.

Cei mai importanți lideri naziști care nu au ajuns în fața judecătorilor au fost Hitler, Himmler și Goebbels, care s-au sinucis înainte de sfârșitul războiului, iar tribunalul militar a luat decizia de a nu-i judeca postum, pentru a nu crea impresia că cei trei ar putea fi încă în viață. Dintre cei 24 de inculpați aduși la Nurnberg, doar 21 au apărut în instanță. De exemplu, industrialistul Gustav Krupp nu a mai fost judecat, pentru că era bătrân și bolnav.

Cei 21 foști lideri naziști au fost acuzați de crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității, acestea din urmă fiind definite drept „uciderea, exterminarea, înrobirea, deportarea sau persecutarea pe motive politice, rasiale sau religioase”.

Procurorul-șef american Robert Jackson a decis să-și construiască cazul pe baza documentelor scrise emise de naziști și nu pe mărturiile victimelor, astfel încât să nu fie acuzat că-și bazează acuzațiile pe mărturii părtinitoare. Prin urmare, dovezile prezentate la Nürnberg au scos la iveală pentru prima dată informații despre Holocaust, inclusiv detalii despre ce se întâmplase la Auschwitz și distrugerea ghetoului din Varșovia.

Verdictul a fost dat pe 1 octombrie 1946. 12 inculpați au fost condamnați la moarte, printre aceștia a fost ministrul de Externe, Joachim von Ribbentrop, generalul-colonel Alfred Jodl, șeful Biroului de Securitate al Reich-ului, Ernst Kaltenbrunner, șeful Oberkommando, Wilhelm Keitel, și Hans Frank, juristul principal al Germaniei naziste, care a fost și guvernatorul Poloniei în timpul ocupației. Aceștia au fost spânzurați, incinerați la Dachau, iar rămășițele lor aruncate în râul Isar. La moartea a fost condamnat și Hermann Goring, comandantul aviației germane, al doilea om în ierarhia Partidului Nazist, după Adolf Hitler. Acesta s-a sinucis, însă, în noaptea dinaintea execuției.

Alți trei inculpați au primit închisoare pe viață, printre care Rudolf Hess, unul dintre adjuncții lui Hitler. Acesta a murit la 93 de ani, în 1987, într-o pușcărie din Berlin. El a fost ultimul prizonier al închisorii, care, după moartea sa, a fost demolată. De asemenea, la închisoare pe viață a fost condamnat și

Erich Raeder, comandant în marină, însă în 1955 a fost eliberat din motive de sănătate, iar cinci ani mai târziu a murit în Germania de Vest. Alți patru au primit pedepse de la 10 până la 20 ani de închisoare. Prinrte aceștia se numără amiralul Karl Donitz, care după ce a ieșit din pușcărie a mai trăit până în 1980, murind la vârsta de 89 de ani. Trei persoane au fost achitate, printre care și Hans Fritsche, renumitul comentator din perioada nazistă și șeful departamentului de știri al Ministerului Propagandei.

Procesul Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg a fost primul și cel mai faimos dintre procesele pentru crimele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă la Nurnberg au fost judecați cei mai importanți lideri naziști, la următoarele procese au apărut în fața instanței oficiali de rang minor: gardieni de la lagărele de concentrare, polițiști, membri ai Einsatzgruppen, doctori care au participat la experimentele medicale ale naziștilor etc.

După executarea celor condamnați la Nurnberg, a început o nouă serie de procese, 12 la număr, în care au fost inculpați 183 de înalți oficiali naziști, membrii SS și Gestapo și industrialiști germani.

La 15 ani după Nürnberg, ultimul mare lider nazist avea să fie adus în fața justiției, într-un proces ajuns faimos în întreaga lume. Adolf Eichamnn, capturat în Argentina, a fost judecat la Ierusalim între aprilie-decembrie 1961, și condamnat la moarte.