Acum 34 de ani, Moscova organiza un referendum de menținere a URSS. Plebiscitul a fost declarat ilegal și boicotat masiv în RSSM

În ultimele luni de existență a Uniunii Sovietice, Moscova, prin reprezentanțele Partidului Comunist din statele unionale, a organizat, în 17 martie 1991, primul și ultimul referendum din URSS. În cadrul plebiscitului, cetățenii au fost chemați să se pronunțe pentru menținerea Uniunii Sovietice ca o „federație reînnoită”. În Republica Sovietică Socialistă Moldova, care de aproape un an era suverană, referendumul a fost boicotat și declarat ilegal. Totuși, în regiunea transnistreană și în mai multe raioane dintre Prut și Nistru, comuniștii au reușit să scoată la urne peste 800 de mii de persoane.

Referendumul unional din 17 martie 1991, boicotat de R. Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, Georgia și Armenia, a fost prima consultare populară de acest fel de la crearea URSS. Întrebarea supusă votului a fost: „Considerați că este necesar să se păstreze Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ca o federație reînnoită de republici suverane egale, în care vor fi pe deplin garantate drepturile și libertățile persoanelor indiferent de naționalitate?”.

În cadrul URSS, referendumul a fost declarat legal și validat în Federația Rusă, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Tadjikistan și Turkmenistan, dar și în alte regiuni declarate ulterior separatiste, precum Abhazia din componența Georgiei.

Pragul prezenței a fost de 70% și a fost depășit, de exemplu, în Rusia și Ucraina, acolo unde pentru menținerea URSS s-au pronunțat 75,4% și, respectiv, 70,2% din cei prezenți la urne. În RSSM, prezența la urne a fost de 30% din numărul cetățenilor cu drept de vot, rezultatele acestui plebiscit ilegal au fost declarate nule.

Problema semnării unui nou acord unional a fost discutată în URSS pe parcursul anului 1990, atunci când la sfârșitul acelui an, Congresul Deputaţilor de la Moscova a adoptat decizia de organizare a referendumului pentru data de 17 martie 1991. Sovietul Suprem de la Chişinău nu a aprobat însă această decizie, cu trimitere la Constituţia RSS Moldova şi la declaraţia de suveranitate din 23 iunie 1990.

Chiar dacă preşedintele RSSM, Mircea Snegur, numit în această funcție de Sovietul Suprem de la Chișinău în 1990, a trimis, în 5 martie 1991, o scrisoare ultimului prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova, Grigore Eremei, unde atenţiona despre consecinţele încălcării legilor RSSM, structurile centrale şi locale ale comuniștilor au participat activ la organizarea referendumului. Astfel, prin complicitatea PCM şi a Moscovei, au fost deschise 506 secţii de votare, inclusiv la Chişinău, Bălţi, Tighina şi Tiraspol. Din cele 48 de raioane, 11 au participat masiv la referendum.

Organele de drept din RSS Moldova, cu sprijinul Frontului Popular, au adoptat mai multe măsuri pentru contracararea acestor acţiuni ilegale, ca urmare fiind închise secţii de votare în multe raioane și orașe. În total, la referendum ar fi participat, totuși, 831 mii persoane, adică aproximativ 30% dintre cetăţenii cu drept de vot. Cei mai activi au fost locuitorii raioanelor Ciadâr-Lunga (96%), Taraclia (89%), Slobozia (86%), oraşul Tiraspol (86 %) și Bălţi (60%).  

Declararea nulă a referendumului în unele republici, printre care RSSM, nu a împiedicat Comitetul Central al URSS de la Moscova să declare că majoritatea cetățenilor au optat pentru restabilirea Uniunii Sovietice şi prin urmare aceasta trebuie refăcută. Ulterior, rezultatele acestui plebiscit au fost folosite ca bază pentru crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI), organizație care există și astăzi. Chișinăul a inițiat procesul de retragere din această structură în 2023 prin denunțarea treptată a mai multor acorduri din cadrul CSI.