Acum 81 de ani, Guvernul de la București semna la Moscova convenția de armistițiu, act prin care URSS prelua, de fapt, controlul asupra României  

Acum 81 de ani, în 12 septembrie 1944, la Moscova, Guvernul României, proaspăt preluat de exponenți ai Kremlinului, a semnat cu URSS, Regatul Unit și Statele Unite ieșirea din război de partea Axei și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, prin stabilirea unei alianțe cu URSS. Documentul a fost semnat la aproape trei săptămâni, de când forțele române încetaseră orice operațiuni militare împotriva URSS.

Convenția, care, de fapt, reprezenta un „act de răzbunare” a Moscovei, conținea un șir de articole ce obliga România la cedări teritoriale, la sume imense de despăgubiri față de URSS, la desfășurări de militari pe fronturile din Vest și, nu în ultimul rând, la acceptarea unui control asupra vieții sociale și culturale din România din partea comuniștilor de la Moscova.   

Potrivit convenției, pentru început, România era obligată să pună la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice auxiliare, toate sub un comandament aliat, care, de fapt, era condus de sovietici.

Bucureștiul se obligă să remită „ca trofee” URSS-ului orice material de război al Germaniei şi al sateliţilor ei, aflat pe teritoriul român, inclusiv vasele flotei germane, aflate în apele româneşti.

Totodată, Moscova cerea ca să fie făcute, în mod regulat, plăți, în lei, pentru activitatea comandamentelor sovietice și să folosească întreprinderile industriale şi de transport a mijloacelor de comunicaţie, a depozitelor de petrol și de alimente.

Convenția a mai impus România la o plată de despăgubiri de război către URSS în valoare de 300 de milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de șase ani în produse petroliere, lemnoase, cereale și altele. 

„România va plăti despăgubiri pentru pierderile pricinuite în România proprietăţilor celorlalte State Aliate şi naţionalităţilor lor, pe timpul războiului, despăgubiri a căror sumă va fi fixată la o dată ulterioară”, se mai arăta în convenția din 1944.

Și, nu în ultimul rând, s-a intervenit în viața culturală a țării prin distrugerea și oprimarea unor personalități de valoare.

„Tipărirea, importul şi răspândirea în România a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de T.F.F., poştă, telegraf şi telefon vor fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat”, prevedea articolul 16 al Convenției de armistițiu.

În premieră, pe lista autorilor interziși în România figurau Gheorghe Șincai, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și mulți alții.