
Astăzi se împlinesc 85 de ani din ziua în care rușii au atacat Finlanda, la scurt timp după ce Germania nazistă invadase Polonia. La 30 noiembrie 1939, trupele sovietice au pătruns pe teritoriul micului stat nordic, iar după o serie de lupte feroce, războiul se încheie cu Tratatul de la Moscova, semnat la 15 martie 1940, unde Stalin obține cu mult mai puțin decât ce spera atunci când a lansat invazia.
În ciuda faptului că ruşii deţineau avantajul numeric şi tehnologic, finlandezii au reuşit să opună rezistenţă şi să forţeze invazia către punctul de stagnare. Raportul de forţe ruso-finlandez a fost de doi la unu, deci pentru fiecare soldat finlandez cu pregătire militară, existau doi soldaţi ruşi la fel de bine pregătiţi.
Mai mult, avantajul privind tehnica militară rusă era covârşitor, pentru că finlandezii luptau cu câteva zeci de tancuri şi avioane împotriva unei forţe care deţinea 5.000 de tancuri şi 4.000 de aeronave. Cu toate acestea, la finalul războiului finlandezii au reuşit să producă armatei roşii de cinci ori mai multe pierderi în raport cu cele provocate lor de invadator.
Cea mai mare problemă cu care ruşii s-au confruntat în timpul Războiului de Iarnă a fost rezistenţa terestră a Finlandei, pe care nici avioanele şi tancurile n-au putut să o doboare. Când Stalin a lansat invazia, obiectivul principal al campaniei era cucerirea Finlandei şi instalarea unui guvern-marionetă la conducerea ţării. Însă finlandezii au avut alte planuri şi au luptat eroic, motiv pentru care Rusia a reuşit să preia doar 10% din teritoriul ţării şi a obţinut o promisiune de neutralitate din partea Finlandei.