ANALIZĂ | Igor Munteanu: „Demolarea globală este deja în curs, nu o putem opri, dar putem decide dacă vom fi parte din ruine sau parte din reconstrucție”

Conferința MSC-2026 (Munich Security Conference – 2026) nu s-a încheiat cu un scor final pe marginea unui nou echilibru geopolitic. 

Până și moto-ul conferinței “wrecking-ball politics”: politica buldozerului sugerează nu ajustări, nu corecții marginale, ci demolări deliberate. Demolarea iluziilor înainte de toate și, evident, discuțiile purtate zilele trecute la Munchen ne obliga la *Realpolitiek”, ceea ce înseamnă adaptarea la un joc geopolitic mai complex, pragmatic dinamic si putin previzibil. 

Câteva concluzii inerente 

O primă concluzie pe marginea mesajelor cheie care au răsunat la Munchen este ca nimeni nu are de gând sa ne mai aștepte, maratonul spre căutarea unui nou echilibru însemna apropierea unor noi confruntări militare și economice, hibride si politice, neconvenționale, tehnologice și culturale (normative). Demolarea globală este deja în curs, nu o putem opri, dar putem decide dacă vom fi parte din ruine sau parte din reconstrucție, așa cum formula un autor atent. 

A doua concluzie este ca nimeni nu ne va face lecțiile pe acasă, oferindu-ne scutiri, discounturi la prețul final al adaptării, te adaptezi ori mori, există sute de feluri în care națiunile sunt ucise, pe cale militară, economică. demografică ori prin politici de înfometare/subdezvoltare structurală. 

Tu alegi ce-ți convine în limitele proiectului.

A treia concluzie ține de faptul ca demolarea vechii ordini (titlul conferinței a fost “Under Destruction”) nu este o anomalie exotica, ci  revenirea istoriei într-un spațiu care a crezut că o poate ține sub control. Integrarea europeană s-a construit pe 2 piloni: securitatea externalizată (umbrela SUA) și prosperitatea generată de o economie globală deschisă. Atunci când hegemonia devine ambivalentă, când sprijinul e negociabil, când alianțele sunt puse în discuție (cost-beneficiu), întreaga fundație devine instabilă. Europa nu mai poate fi un spectator al acestui proces, este produsul lui, iar asta înseamnă să renunțăm la ceva, la iluzii. 

Menținerea dependenței extreme de un actor extern nu este prudență, ci un dezastru pe termen mediu și lung. Atunci când volatilitatea devine regulă, dependența înseamnă de fapt un protectorat strategic voluntar, acceptat prin inerție, nu impus prin ocupație. Lecția de bază a furtunilor din ultima vreme este ca Europa și Europenii trebuie să se maturizeze rapid. Dacă ne simțim europeni, atunci trebuie să :

– fim capabili de performante economice, deblocarea inițiativei private pentru ca naivitatea comercială nu mai este opțiune.

– reducem dependențele în domenii cheie 

– punem capăt cursului de a promova în funcții cheie mediocrități generate de clientelă politică 

– cream interoperabilități funcționale în apărare și securitate, participând la coaliții tematice,

– să reducem paralizia economiei prin ample reforme de reglementare, debirocratizare, integrare industrială și eliminare a risipei,

– creștem coeziunea internă prin puterea normativă a libertății, nu prin anularea ei, sporirea unității naționale prin politici de integrare și socializare. 

Cei mai agili dintre europeni, nemții, s-au pornit deja în acest maraton contraa-cronometru, iar dovada se găsește chiar în initiativa recentă a lui Friedrich Merz de a reduce birocrația europeană în economie. Acesta a propus un principiu de reformă a procedurilor de autorizare în UE, prin care proiectele nerezolvate în câteva săptămâni să fie aprobate automat. Merz a făcut această propunere la un summit industrial european din Anvers, criticând birocrația UE în comparație cu viteza Chinei la proiecte precum ferme solare mari, dar a folosit și alte exemple când companiile germane au apelat la burse americane pentru ca băncile germane erau prea lente, prea birocratice și prea inflexibile. 

“Asta trebuie de oprit, a spus Merz”

Citatul exact german este: „jedes Projekt, das nicht innerhalb weniger Wochen oder Monate bearbeitet wird, automatisch als genehmigt gelten sollte” (fiecare proiect care nu este procesat în câteva săptămâni sau luni ar trebui să fie considerat aprobat automat). Putem copia pe alții dacă nu am fost primii să înțelegem ce ne solicităm aceste timpuri pentru a supraviețui. Cum credeți, ce ne trebuie? 

Autor: Igor Munteanu

Sursa: Facebook