
Un amplu material publicat de Forum 18 din Norvegia scoate la iveală aspectele tergiversării nejustificate legal de către autoritățile ucrainene a procesului de înregistrare oficială a unei asociații religioase, afiliată Bisericii Ortodoxe Române. Deși legislația prevede termene clare pentru examinarea cererilor, statul ucrainean evită să ia o decizie, invocând consultări „multilaterale” și posibile reacții negative din partea populației majoritare.
În unele cazuri, liderii comunităților românești au fost chiar amenințați cu mobilizarea pe front dacă își continuă demersurile, scrie Forum 18. Textul semnat de jurnalistul Felix Corley documentează pe larg cazuri de blocaj administrativ, presiuni instituționale și neclarități juridice ce afectează sute de mii de credincioși din regiunile Cernăuți și Odesa. Publicăm în continuare, integral (traducere în limba română), această investigație necesară pentru înțelegerea raporturilor dintre stat, confesiuni religioase și minoritatea română din Ucraina.
Vă prezentăm, în continuare, articolul integral, tradus în limba română de către agenția BucPress.
Asociația Religioasă „Biserica Ortodoxă Române din Ucraina” a depus o cerere de înregistrare în august 2024. Serviciul de Stat pentru Politica Etnică și Libertatea de Conștiință (DESS) nu a acceptat-o și nici nu a respins-o până la termenul legal din noiembrie 2024. Șeful DESS, Viktor Yelensky, neagă că a respins cererea, dar insistă că sunt necesare „consultări ample” și acordul cu o comunitate diferită, Biserica Ortodoxă din Ucraina susținută de stat. Când trei parohii au încercat să se transfere de la Biserica Ortodoxă Ucraineană legată de Moscova la Biserica Ortodoxă Română, oficialii au amenințat să trimită preoții și bărbații din sate pe front.
Principalul oficial de stat ucrainean pentru afaceri religioase, Viktor Yelensky, insistă că biroul său nu a respins cererea de înregistrare pentru o filială ucraineană a Bisericii Ortodoxe Române. Cu toate acestea, a refuzat să accepte sau să respingă cererea până la 28 noiembrie 2024, așa cum cerea Legea Religiei. El a declarat pentru Forum 18 că Biserica Ortodoxă din Ucraina (PȚU) susținută de stat trebuie să fie implicată și consultată, deși este o comunitate religioasă separată.
Întrebat de ce orice cerere de înregistrare trebuie să fie acceptată/examinată de PȚU, Yelensky a răspuns: „Pentru că prin stabilirea structurilor sale pe alte teritorii canonice, Biserica Ortodoxă Română obține întotdeauna aprobarea celorlalte biserici ortodoxe locale. Refuzul de a confirma stabilirea acelor structuri cu Biserica Ortodoxă din Ucraina revoltă societatea și comunitățile locale atât în Cernăuți, cât și în Odesa și este perceput ca lipsă de respect față de Ucraina”.
Legea Religiei din 1991, modificată, declară că religia este separată de stat și că statul nu interferează în afacerile organizațiilor religioase. „Statul recunoaște dreptul unei comunități religioase de a fi subordonată în chestiuni canonice și organizaționale oricăror centre religioase (administrații) care operează în Ucraina și în străinătate, cu excepția acelor centre de conducere (administrații) situate în afara Ucrainei într-un stat recunoscut ca având comis sau comițând agresiune armată împotriva Ucrainei și/sau ocupând temporar parte din teritoriul Ucrainei”.
Yelensky a refuzat să răspundă solicitării Forum 18 de a explica pe ce bază legală nu a reușit să accepte sau să respingă cererea de înregistrare din august 2024 a noii Asociații Religioase a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina.
Majoritatea românilor răiesc în regiunea Cernăuți și în regiunea Odesa, ambele la granița cu România și R.Moldova. Aproximativ 130 de parohii – aproape toate din Biserica Ortodoxă Ucraineană istoric legată de Patriarhia Moscovei – țin slujbe complet sau parțial în română. Ele sunt servite de aproximativ 200 de preoți etnici români.
Yelensky a negat pentru Forum 18 că organizațiile de sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române sunt interzise în Ucraina.
Avocatul noii Asociații Ortodoxe, Eugen Patraș, a depus cererea sa la Serviciul de Stat pentru Politica Etnică și Libertatea de Conștiință (DESS) din Kiev la 28 august 2024. DESS a prelungit termenul de o lună pentru examinare la maximum trei luni, susținând că sunt necesare „consultări ample”. Apoi a refuzat în mod repetat să accepte sau să respingă cererea.
Asociația a depus plângeri la președintele Volodimir Zelenski și la Ombudsmanul Parlamentar pentru Drepturile Omului, Dmitro Lubineț. Ambele apeluri s-au întors la DESS, organismul care nu dorește să aplice Legea Religiei.
La cinci zile după ce Asociația a depus cererea, serviciul de securitate SBU l-a interzis pe Patraș (cetățean român) să intre în Ucraina, stat natal pentru el, pentru trei ani. „SBU a vorbit doar în formulări generale despre motivul interdicției, fără nicio mențiune despre Biserică”, a declarat Patraș pentru Forum 18. „Pot doar să presupun că interdicția este legată de aceasta”. SBU nu a răspuns întrebării Forum 18 dacă l-a interzis pe Patraș pentru că a depus cererea de înregistrare a asociației.
Patraș indică amenzile pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg le-a dat R.Moldovei în decembrie 2001 pentru refuzul de a înregistra Mitropolia Basarabiei a Bisericii Ortodoxe Române și în februarie 2007 pentru refuzul de a înregistra Biserica Adevărat Ortodoxă. R. Moldova a înregistrat în cele din urmă ambele comunități. Ucraina este supusă jurisdicției curții de la Strasbourg.
În ciuda absenței oricărui motiv legal pentru care parohiile și organizațiile ortodoxe române nu pot obține înregistrarea de stat în Ucraina, oficialii au refuzat în mod repetat reînregistrarea parohiilor individuale cu statute noi care specifică afilierea lor cu Patriarhia Ortodoxă Română.
Enoriașii a trei comunități ortodoxe române etnice din regiunea Cernăuți au ținut întruniri unde au votat să se dezafilieze de la UPȚ (Patriarhia Moscovei) și să se afilieze cu Biserica Ortodoxă Română. „Enoriașii se tem că comunitățile vor fi lichidate dacă rămân cu Biserica Ortodoxă Ucraineană”, a declarat pentru Forum 18 un observator care nu este membru al acestor biserici.
Cele trei comunități ortodoxe și-au depus documentele la 19 mai la Administrația Regională de Stat Cernăuți cu statutele lor revizuite, conform cerințelor Legii Religiei. Cererile de re-înregistrare au fost date lui Olena Bodnar, șefa Departamentului de Cultură, după cum a declarat ea pentru Forum 18. A doua zi, 20 mai, reprezentanții celor trei comunități au venit la Administrația Regională să retragă cererile.
„De îndată ce cererile au fost depuse, șefii comunităților religioase au început să primească telefoane de la primarii satelor, ofițerii de aplicare a legii și alții cerând să retragă cererile”, a declarat pentru Forum 18 un rezident local familiarizat cu situația. „Au amenințat că altfel orice bărbați care au semnat cererile vor fi trimiși pe front”. Alții spun că oficialii au amenințat să ia toți bărbații rezidenți pe front dacă cererile nu sunt retrase.
Bodnar a negat că cineva a amenințat cele trei comunități ortodoxe. „Nu am auzit de nicio amenințare. Nu am auzit de nicio amenințare de a mobiliza pe cineva”, a declarat ea pentru Forum 18. A refuzat să spună ce s-a întâmplat odată ce comunitățile au depus cererile de re-înregistrare. „Nu pot da nicio informație. Nu sunt la birou și nu am documentele la îndemână”.
Părintele Mihail Stegărescu, un preot al unei parohii ortodoxe române, slujește în Camâșovca (Hagi Curda) din regiunea Odesa. Parohia sa a trebuit să se înregistreze în 2005 ca o comunitate ortodoxă autonomă fără afiliere. „De opt ori am depus cereri de re-înregistrare pentru Patriarhia Ortodoxă Română”, a declarat el pentru Forum 18. „De fiecare dată oficialii au refuzat, așa că înregistrarea a rămas cum era”. A spus că alte parohii ortodoxe române locale se confruntă cu aceleași refuzuri de înregistrare.
„Este ciudat că autoritățile cer parohiilor să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană, dar când pleacă spre Biserica Ortodoxă Română, oficialii îi amenință cu mobilizarea, încercând să îi forțeze să adere la Biserica Ortodoxă din Ucraina”, a declarat Patraș pentru Forum 18. „Fiecare comunitate trebuie să aibă o alegere liberă de afiliere fără interferența autorităților”.
Încălcări grave ale libertății de religie și credință și ale altor drepturi ale omului au loc în tot teritoriul ucrainean ocupat ilegal de Rusia.
Astfel de încălcări includ presiuni nu numai asupra clerului și enoriașilor Bisericii Ortodoxe din Ucraina (PȚU), recunoscute de Patriarhia Ecumenică. Presiuni sunt aplicate și asupra clerului și enoriașilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ), care este istoric și eclesiastic legată de Patriarhia Moscovei, care refuză să accepte ca parohiile sale să fie preluate direct de Biserica Ortodoxă Rusă.
Guvernele ucrainene succesive au dorit de mult să vadă o singură Biserică Ortodoxă dominantă. Astfel de mișcări au implicat și obstrucționarea renașterii Bisericii Ortodoxe Române în zonele cu populație română etnică care fusese parte a României până la invazia și anexarea sovietică din 1940.
Părintele Nicolae Asargiu, cetățean moldovean născut în Ucraina și preot al Bisericii Ortodoxe Basarabene (parte a Bisericii Ortodoxe Române), lucra ca preot basarabean în satul său natal din fostul Raion Reni al regiunii Odesa în anii 1990. Aceasta a supărat autoritățile locale și clerul ortodox loial filialei ucrainene rivale a Patriarhiei Moscovei, așa că Ucraina i-a dat o interdicție de intrare de cinci ani în 1998. Interdicția de intrare a expirat în 2003.
„Părintele Asargiu a fost singurul dintre preoții noștri căruia i s-a refuzat intrarea în Ucraina, dar alți preoți au fost interziși să lucreze în sate individuale în timpul domniei Președintelui Leonid Kuchma”, a declarat pentru Forum 18 liderul Bisericii Ortodoxe Basarabene, Mitropolitul Petru Păduraru, din capitala moldoveană Chișinău, în mai 2005.
Guvernul a permis altor jurisdicții ortodoxe să obțină statut legal. Acestea au inclus Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ), care este istoric și eclesiastic legată de Patriarhia Moscovei. A inclus și din 1993 Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate (care a ales să rămână complet separată de Patriarhia Moscovei), condusă din Odesa de Mitropolitul Agafangel (Pașkovsky). Mai multe comunități ortodoxe (inclusiv cele vorbitoare de română) au fost autorizate să obțină înregistrarea ca comunități autonome fără afiliere.
Guvernul (condus de fostul Președinte Petro Poroshenko) a susținut formarea Bisericii Ortodoxe din Ucraina (PȚU) în 2018 și mișcarea sa de succes de a obține recunoașterea ca autocefalică de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în 2019. PȚU a unit majoritatea Patriarhiei de Kiev și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, precum și unii episcopi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene (PȚU).
În urma invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina din 2022, guvernul ucrainean a intensificat mișcările împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ), care este istoric și eclesiastic legată de Patriarhia Moscovei.
La 24 august 2024, președintele Volodimir Zelenski a anunțat că a semnat Legea nr. 3894-IX interzicând Biserica Ortodoxă Rusă – Patriarhia Moscovei (UPȚ) precum și organizațiile religioase ucrainene dacă își păstrează afilierea cu Rusia. Legea a intrat în vigoare la 23 septembrie 2024.
Statul a susținut comunitățile ortodoxe care caută să transfere jurisdicția de la UPȚ la PȚU. Enoriașii votează pentru a alege afilierea parohiei, dar forța și violența însoțesc uneori aceste transferuri.
La 29 februarie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să „încurajeze și să susțină inițiativele comunităților ortodoxe române din Ucraina de a restabili comuniunea cu Biserica Mamă, Patriarhia Română, prin organizarea lor legală în structura religioasă numită Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”.
Biserica Ortodoxă Română enumeră pe site-ul său diocezele și parohiile din țările din afara României. Din iulie 2025, ea notează că Biserica sa din Ucraina „este în proces de organizare”.
Ortodocșii români etnici din Ucraina – ale căror parohii sunt în prezent parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ) – sunt forțați de interzicerea iminentă a organizațiilor UPȚ care își păstrează afilierea cu Biserica Ortodoxă Rusă să caute o alternativă.
Ortodocșii români etnici locali par să aibă diverse motivații pentru a căuta să se alăture Patriarhiei Ortodoxe Române. Unii privesc înapoi la timpul când Bucovina și Basarabia erau parte a României și văd aceasta ca o restabilire a adevărului. Alții vor o casă spirituală complet română etnică. Alții încă consideră PȚU susținută de stat ca necanonică și se tem că va impune ucrainizarea.
Întrebat de Forum 18 la 21 iulie 2025 dacă Biserica Ortodoxă Română este interzisă în Ucraina, Viktor Yelensky, șeful Serviciului de Stat pentru Politica Etnică și Libertatea de Conștiință (DESS) din Kiev, a răspuns: „Absolut nu”. Întrebat despre statutul PȚU, Yelensky a răspuns: „Biserica Ortodoxă din Ucraina nu este o biserică de stat în Ucraina”.
Oficialii ucraineni au cerut în mod repetat Bisericii Ortodoxe Române să recunoască PȚU ca canonică, replica fiind că acest lucru trebuie decis la nivel pan-ortodox.
„Subliniez importanța primară a chestiunii recunoașterii depline a Bisericii Ortodoxe din Ucraina de către Biserica Ortodoxă Română”, a declarat ambasadorul ucrainean în România, Ihor Prokopchuk, jurnaliștilor locali la ambasadă în București la 26 iunie.
Întrebat dacă statul tratează comunitățile ortodoxe diferit de comunitățile altor credințe, Yelensky nu a răspuns.
Legea Religiei din 1991, cu multe amendamente incluse, declară în Articolul 5 că religia este separată de stat. „Toate religiile, credințele și organizațiile religioase sunt egale în fața legii”, adaugă Articolul 5. „Nu este permisă stabilirea niciunor avantaje sau restricții pentru o religie, credință sau organizație religioasă față de altele”.
Legea declară și non-interferența statului în afacerile organizațiilor religioase. „Statul protejează drepturile și interesele legitime ale organizațiilor religioase”, continuă Articolul 5, și „ia act și respectă tradițiile și liniile directoare interne ale organizațiilor religioase, cu condiția să nu contrazică legislația curentă”.
Articolul 8 declară: „Statul recunoaște dreptul unei comunități religioase de a fi subordonată în chestiuni canonice și organizaționale oricăror centre religioase (administrații) care operează în Ucraina și în străinătate, cu excepția acelor centre de conducere (administrații) situate în afara Ucrainei într-un stat recunoscut ca având comis sau comițând agresiune armată împotriva Ucrainei și/sau ocupând temporar parte din teritoriul Ucrainei”.
Legea stabilește modul în care comunitățile oricărei credințe pot determina la ce centru religios ar putea dori să aparțină. Articolul 8 declară că statul recunoaște „schimbarea liberă a acestei subordinări prin amendamente corespunzătoare la statutul (regulamentele) comunității religioase. Decizia de a schimba subordinarea și de a face amendamente corespunzătoare la cartă este adoptată de întrunirea generală a comunității religioase. Astfel de întruniri generale ale comunității religioase pot fi convocate de membrii săi”. Două treimi din membrii unei comunități trebuie să participe la întrunire.
Orice schimbare de subordinare a unei comunități religioase locale necesită înregistrarea noului statut dacă comunitatea dorește să își păstreze statutul legal. Ca și comunitățile religioase locale noi, aceasta necesită cel puțin zece cetățeni adulți să semneze cererea și să o prezinte cu noul statut și alte documente la administrația regională pentru înregistrare.
Comunitățile care fac parte dintr-o organizație mai mare, fie cu sediul în Ucraina sau în străinătate, trebuie să depună un document de la centrul religios confirmând că comunitatea face parte din acesta.
Organizațiile religioase centrale care produc înregistrarea de stat trebuie să își trimită cererea la Serviciul de Stat pentru Politica Etnică și Libertatea de Conștiință (DESS) din Kiev.
Sub Articolul 14, oficialii – fie la nivel Regional sau la DESS – trebuie să accepte, să respingă sau să ceară modificări la o cerere de înregistrare în termen de o lună. Dacă oficialii cred că trebuie să ceară mai multe informații de la alți oficiali, au până la trei luni.
În Ucraina, aproximativ 200 de preoți ortodocși etnici români slujesc pentru cel puțin 300.000 de vorbitori de română. Aproximativ 130 de parohii ortodoxe – în mare parte în regiunea Cernăuți și în regiunea Odesa, ambele la granița cu România și R.Moldova, precum și în regiunea Transcarpatică – țin servicii de închinare în română, uneori alături de slavona bisericească. Toate aceste parohii au fost parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ).
La o întrunire din 25 august 2024, reprezentanții a trei comunități ortodoxe române care anterior fuseseră parte a UPȚ – una în regiunea Cernăuți și două în regiunea Odesa – au convenit să înființeze o nouă Asociație Religioasă (Administrație) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina. Întrunirea l-a numit pe Eugen Patraș, un avocat acum cu sediul în București, ca reprezentant al său.
La 28 august 2024, Patraș a depus cererea de înregistrare în numele noii Asociații (văzută de Forum 18) la Serviciul de Stat pentru Politica Etnică și Libertatea de Conștiință (DESS) din Kiev. Cele trei parohii au fost enumerate ca membri ai noii Asociații. Inclusă cu cererea era o documentație de la Patriarhia Ortodoxă Română confirmând că noua Asociație face parte din aceasta.
Viktor Yelensky, șeful DESS, a răspuns la 27 septembrie 2024, chiar în termenul de o lună specificat în Legea Religiei (scrisoarea văzută de Forum 18). A ales să întârzie cererea căutând evaluări suplimentare.
Yelensky a susținut că „având în vedere că problema ridicată a generat probleme de relații inter-statale române/ucrainene și ucrainene/române și privește fundamentele păcii inter-bisericești și armoniei civile, și drepturile persoanelor aparținând minorităților etnice”, DESS trebuia să desfășoare „consultări ample atât în țară, inclusiv cu savanții, și în străinătate, inclusiv cu partea română”.
Scrisoarea lui Yelensky nu făcea nicio referire la nicio prevedere a Legii Religiei în afirmațiile sale. „Acestea sunt cerințe ilegale”, a declarat Patraș pentru Forum 18.
Yelensky a scris din nou la 6 noiembrie 2024 (văzută de Forum 18). Nu a spus dacă cererea fusese acceptată sau respinsă și nu a făcut nicio referire la prevederile Legii Religiei pentru eșuarea de a da o decizie.
Yelensky a susținut în schimb că „problemele ridicate în apelul dvs. sunt foarte sensibile pentru societățile ucraineană și română”. Apoi a spus că ar fi „recomandabil” ca acordurile să fie făcute între Biserica Ortodoxă din Ucraina (PȚU) și Biserica Ortodoxă Română. A spus că DESS consultă Ministerul de Externe al României, Secretariatul de Stat român pentru Afaceri Religioase și Biserica Ortodoxă Română. Nu a explicat de ce este rolul DESS să se angajeze în astfel de negocieri.
Yelensky vizitase România în octombrie 2024 pentru a purta discuții cu oficialii de stat și reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române despre „aprofundarea relațiilor inter-statale privind asigurarea libertății de conștiință” pentru românii din Ucraina și ucrainenii din România.
DESS a organizat întruniri în Bucovina în noiembrie și decembrie 2024 care, după cum a subliniat Yelensky, au inclus clerul din Biserica Ortodoxă din Ucraina (PȚU).
Având în vedere eșecul DESS de a judeca analiza în termenul maxim de trei luni, Asociația Religioasă (Administrația) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina ar fi putut depune o acțiune împotriva DESS la tribunal. „Nu ne-am adresat tribunalului – pentru moment – pentru că sperăm într-o soluție diplomatică”, a declarat avocatul Patraș pentru Forum 18.
Yelensky insistă că DESS „nu a refuzat” înregistrarea Asociației Religioase (Administrația) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina. „DESS a notat doar că rezolvarea acestei probleme necesită consultări serioase și multilaterale”, a declarat el pentru Forum 18 la 18 iulie.
Yelensky a repetat apoi pentru Forum 18 argumentele pe care le prezentase în scrisorile către comunitate despre ceea ce vedea ca fiind nevoia de acord între Patriarhia Ortodoxă Română și PȚU.
Yelensky a indicat recunoașterea PȚU de către Patriarhul Ecumenic în 2019. „Aceasta înseamnă că PȚU poartă responsabilitatea nu numai pentru ucraineni, ci pentru toți creștinii ortodocși din Ucraina, indiferent de originea lor etnică”, a insistat el pentru Forum 18. „Prin urmare, este responsabilitatea PȚU să asigure îndeplinirea nevoilor lingvistice, liturgice și altor nevoi religioase ale credincioșilor ortodocși români, bulgari, găgăuzi și de alte etnii din Ucraina”.
Yelensky a refuzat să explice ce parte a Legii Religiei îl împuternicea să nu ia o decizie asupra cererii de înregistrare în termenul maxim de trei luni.
Întrebat de ce orice cerere de înregistrare trebuie să fie mai întâi acceptată de o biserică, și anume, de PȚU, Yelensky a răspuns: „Pentru că prin înființarea structurilor sale pe alte teritorii canonice, Biserica Ortodoxă Română obține întotdeauna aprobarea celorlalte biserici ortodoxe locale. Refuzul de a confirma stabilirea acelor structuri cu Biserica Ortodoxă Locală din Ucraina revoltă societatea și comunitățile locale atât în Cernăuți, cât și în Odesa și este perceput ca lipsă de respect față de Ucraina”.
„Respectăm pe deplin Ucraina – nu vedem nicio bază pentru aceste acuzații”, a declarat Patraș pentru Forum 18. „Vrem pur și simplu să ne exercităm drepturile”.
Patraș indică amenzile pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg le-a dat R.Moldova în decembrie 2001 pentru refuzul de a înregistra Mitropolia Basarabiei a Bisericii Ortodoxe Române (Cererea nr. 45701/99) și în februarie 2007 pentru refuzul de a înregistra Biserica Adevărat Ortodoxă (Cererea nr. 952/03). R. Moldova a înregistrat în cele din urmă ambele comunități, Mitropolia Basarabiei în iulie 2002 și Biserica Adevărat Ortodoxă în august 2007. Ucraina este supusă jurisdicției curții de la Strasbourg.
Un rezident din Cernăuți care a urmărit evoluțiile (care nu este ortodox), a declarat pentru Forum 18 în iulie: „Statul este mai loial față de PȚU, deși toate comunitățile religioase ar trebui să fie egale în fața legii”.
Indignată de refuzul DESS de a procesa cererea sa de înregistrare în conformitate cu Legea Religiei, Asociația Religioasă (Administrația) „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” s-a adresat președintelui Volodimir Zelenski pe 28 februarie 2025.
Enoriașii s-au plâns pe „întârzierea intenționată în înregistrarea asociației, care duce la consecințele nefavorabile ale ‘confiscărilor’ de către alte organizații religioase a locurilor de închinare unde serviciile sunt ținute parțial sau complet în română, un fapt perceput negativ de comunitatea română în general”.
La 20 martie, Cabinetul de Miniștri a trimis apelul la DESS. Într-un răspuns din 18 aprilie (văzut de Forum 18), Viktor Yelensky a refuzat să spună de ce biroul său nu acceptă sau respinge cererea de înregistrare. A vorbit în schimb despre întrunirile pe care DESS le organizase în Bucovina, precum și de consultările cu oficialii români și reprezentanții ortodocși români.
Yelensky a stabilit obiectivul DESS: „Așa cum Biserica Ortodoxă Română are un Vicariat Ortodox Ucrainean, care cuprinde parohiile de tradiție ucraineană și este subordonat Patriarhului Daniel, Vicariatul Român, direct subordonat BOR, ar trebui să opereze în cadrul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, în care reprezentanții minorității naționale române sunt cu respectul deplin și necondiționat pentru tradițiile lor liturgice, lingvistice și ritualice, ș cu un nivel necesar de autoguvernare”.
Yelensky nu a explicat sub ce prevedere a Legii Religiei își propunea să organizeze modul în care Bisericile Ortodoxe se structurează.
La 12 iunie, Asociația Religioasă (Administrația) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina a făcut apel la Ombudsmanul Parlamentar pentru Drepturile Omului, Dmytro Lubinets. Hanna Barabash, șefa departamentului care se ocupă de dreptul la libertatea de religie sau credință, a răspuns a doua zi, spunând că apelul fusese trimis la Cabinetul de Miniștri, pentru că supraveghează munca DESS. Cabinetul de Miniștri la rândul său a trimis apelul la DESS.
Forum 18 a întrebat pe Barabash în scris la 23 iulie de ce Biroul Ombudsmanului refuzase să preia problema refuzului DESS de a examina cererea. Forum 18 nu primise niciun răspuns până la mijlocul zilei de lucru din Kiev din 25 iulie.
Răspunsul lui Yelensky din 16 iulie (văzut de Forum 18) a notat doar că DESS „continuă să desfășoare consultări ample privind înființarea Asociației Religioase (Administrația) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina” și a spus că „răspunsul final” va fi furnizat când acestea vor fi finalizate.
Cele trei comunități care fac parte din noua Asociație Religioasă (Administrația) „Biserica Ortodoxă Române din Ucraina” au făcut apel la Președintele român la 20 iunie.
La 28 august 2024, Eugen Patraș în numele Asociației Religioase (Administrația) a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina a depus cererea sa de înregistrare. La 2 septembrie 2024, serviciul de securitate SBU i-a impus lui Patraș o interdicție de intrare în Ucraina de trei ani.
Născut în Ucraina sovietică, Patraș a devenit cetățean român (fiind nevoit să renunțe la cetățenia ucraineană) și trăiește la București. El conduce Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
Patraș a aflat că fusese interzis să intre în Ucraina doar la 19 noiembrie 2024, când încerca să călătorească la Cernăuți. La 27 noiembrie, a încercat să afle de la SBU de ce fusese interzis. La 29 noiembrie, Mykhailo Petrov, șeful SBU din regiunea Cernăuți, i-a răspuns lui Patraș (văzut de Forum 18) confirmând că ordonase interzicerea intrării sale.
Patraș a depus o contestație la interdicție în instanță în decembrie 2024. Cazul continuă la Curtea Administrativă Cernăuți.
„Interdicția a venit la doar cinci zile după ce am depus cererea de înregistrare”, a declarat Patraș pentru Forum 18. „SBU a vorbit doar în formulări generale despre motivul interdicției, fără nicio mențiune despre Biserică. Pot doar să presupun că interdicția este legată de aceasta”.
Patraș spune că SBU a interzis intrarea în Ucraina altor cetățeni români de-a lungul anilor, inclusiv jurnaliști și preoți.
Forum 18 a întrebat în scris Serviciul de Presă al serviciului de securitate SBU din Kiev la 21 iulie 2025 de ce l-a interzis pe Patraș să intre în Ucraina. A întrebat și dacă va fi permis să intre după 28 august 2027, când interdicția de trei ani va fi expirată. Forum 18 nu primise niciun răspuns până la mijlocul zilei de lucru din Kiev din 25 iulie.
Preotul ortodox Părintele Mihail Stegărescu este etnic român și în prezent slujește în română în Hagi Curda, un sat din Raionul Ismail, regiunea Odesa. Biserica sa Sfinții Petru și Pavel, care este frecventată regulat de câteva zeci de enoriași români etnici, face parte din Eparhia Basarabiei de Sud a Patriarhiei Române, cu sediul în Cahul din R.Moldova vecină.
„Ne-am construit biserica singuri din 2008″, a declarat Părintele Stegărescu pentru Forum 18 la 23 iulie. „Am sfințit-o în 2019″. Comunitatea a obținut înregistrarea de stat ucraineană în 2005, dar ca o comunitate ortodoxă autonomă fără afiliere.
„De opt ori am depus cereri de re-înregistrare sub Patriarhia Ortodoxă Română”, a declarat Părintele Stegărescu. „De fiecare dată oficialii au refuzat, așa că înregistrarea sa a rămas cum era”.
Până în 2019, Părintele Stegărescu a servit la Biserica Sfânta Parascheva din satul vecin Priozerne (Ceamșir). Parohia a fost înregistrată pentru prima dată în 1991 ca parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Patriarhia Moscovei. UPȚ l-a dat apoi afară și a numit un preot nou. Parohia încă are înregistrare de stat, deși este listată simplu ca Parohia Ortodoxă a Bisericii Sfânta Parascheva fără altă afiliere.
Părintele Stegărescu spune că parohia a depus de șase ori cereri pentru ca statutul său să fie re-înregistrat, prin afilierea ca cu Mitropolia Basarabiei. „Oficialii au respins toate aceste cereri”, a declarat el pentru Forum 18.
Părintele Stegărescu a spus că o nouă biserică ortodoxă română a fost construită în orașul apropiat Reni. „A obținut înregistrarea în 2018, dar din nou, doar ca o comunitate autonomă. În 2023 a încercat să își re-înregistreze noul statut declarând că face parte din Patriarhia Română. Oficialii au refuzat, spunând că nu poți fi înregistrat sub Biserica Română pentru că aceasta nu există în Ucraina. Oficialii nu au respectat legea”.
Părintele Stegărescu a spus că o comunitate nouă mare s-a format în Ismail. „A depus o cerere de înregistrare ca o comunitate autonomă, dar de cinci ori oficialii au respins-o. Au spus: Aceasta este greșit, aceea este greșit”. El notează că statutul pe care comunitatea l-a depus a fost modelat după statutul unei parohii ortodoxe române din Cernăuți care a obținut înregistrarea ca o comunitate autonomă în 2023.
Părintele Stegărescu spune că comunitățile pot funcționa, dar Biserica Ortodoxă Română în ansamblu nu are statut legal în Ucraina. „Așa că oficialii nu ne invită la evenimente și nu putem invita preoți din România să slujească aici permanent – pot veni pentru doar trei luni pe rând”. El adaugă că Episcopul său, Veniamin (Goreanu), poate vizita din R.Moldova, „dar este ținut sub supraveghere strânsă”.
În Cernăuți, Capela Mitropoliților Bucovinei – construită în secolul al XIX-lea, restaurată în anii 1990 și folosită ca loc de închinare de către credincioșii români în ultimele trei decenii – este situată pe aleea centrală în partea ortodoxă a cimitirului orașului. Cripta conține mormintele românilor locali proeminenți, inclusiv mulți ierarhi bucovineni. În septembrie 2024, autoritățile locale au preluat capela și au oferit-o PȚU. Acum este închisă și nefolosită.
Bisericile ortodoxe cu atât ucraineni, cât și români etnici în congregație sunt de asemenea afectate. La 17 iunie 2025, câteva zeci de bărbați mascați au întrerupt serviciul de închinare la catedrala ortodoxă Sfântul Duh din Cernăuți. Catedrala – în prezent în mâinile Bisericii Ortodoxe Ucrianene (UPȚ) – ține slujbe în principal în slavona bisericească, dar și în română. Intrușii au bătut unii dintre clerici, conform mass-media locale. În acea zi, sute de oameni s-au adunat în fața catedralei, inclusiv mulți români, care se opun preluării catedralei de către UPȚ.
Încă două biserici (una dintre care ținea unele servicii în română) au fost de asemenea ocupate în Cernăuți.
Alte două biserici UPȚ cu importanță și istorie similare, și în care serviciile erau de asemenea ținute în română, au fost de asemenea preluate în orașul Storojineț.
Într-o întâlnire cu Mitropolitul UPȚ Meletiw (Yegorenko) al Cernăuților și Bucovinei în mai, aproximativ 30 de preoți UPȚ și-au exprimat intenția de a se afilia cu Biserica Ortodoxă Română.
Patriarhia Ortodoxă Română a declarat pentru Serviciul Român al Radio Europa Liberă că la începutul lui mai a primit cereri de la patru comunități mari din regiunea Cernăuți, însoțite de sute de semnături de la preoți și enoriași, să vină sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, „ceea ce s-a întâmplat”.
Patriarhia Ortodoxă Română a declarat că nu furnizează numele comunităților și preoților, „pentru protecția lor de amenințările și constrângerile ulterioare la care au fost supuși”.
Enoriașii a trei comunități ortodoxe române din regiunea Cernăuți – din Pătrăuții de Jos, Hrușăuți și Boian – au ținut întruniri unde au votat să se dezafilieze de la UPȚ și să se afilieze cu Biserica Ortodoxă Română. „Aproape nimeni nu a fost împotriva deciziei”, a declarat pentru Forum 18 un observator care nu este membru al acestor biserici. „Enoriașii se tem că comunitățile vor fi lichidate dacă rămân cu Biserica Ortodoxă Ucraineană”.
Cele trei comunități ortodoxe și-au depus documentele la 19 mai la Administrația Regională Cernăuți cu statutele lor revizuite, conform cerințelor Legii Religiei. „Cancelaria a înregistrat primirea cererilor”, a declarat pentru Forum 18 un rezident local familiarizat cu situația.
Cererile de re-înregistrare au fost date lui Olena Bodnar, șefa Departamentului de Cultură, după cum a declarat ea pentru Forum 18 la 23 iulie.
A doua zi, 20 mai, reprezentanții celor trei comunități au venit la Administrația Regională să retragă cererile.
„De îndată ce cererile au fost depuse, șefii comunităților au început să primească telefoane de la primarii satelor, ofițerii de aplicare a legii și alții cerând să retragă cererile”, a declarat pentru Forum 18 rezidentul local. „Au amenințat că altfel orice bărbați care au semnat cererile vor fi trimiși pe front. După ce au mers a doua zi să retragă cererile, telefoanele și neplăcerile s-au oprit”.
Alte rapoarte spun că amenințările au inclus mobilizarea preoților și a tuturor bărbaților din aceste sate și trimiterea lor pe front, nu doar pe cei care au semnat cererile de re-înregistrare. „Autoritățile ne-au spus că vor căuta în detaliu, în sat, toți tinerii și îi vor lua pe front”, a declarat unul dintre preoți pentru Serviciul Român al Radio Europa Liberă.
Doi preoți din regiunea Cernăuți au confirmat pentru Serviciul Român al Radio Europa Liberă într-un articol din 29 iunie că cele trei comunități fuseseră forțate să retragă cererile.
Bodnar a negat că cineva amenințase cele trei comunități ortodoxe. „Nu am auzit de nicio amenințare. Nu am auzit de nicio amenințare de a mobiliza pe cineva”, a declarat ea pentru Forum 18 la 23 iulie. „Au adus documentele și există o procedură pentru a le trata”. A refuzat să spună ce s-a întâmplat odată ce comunitățile au depus cererile de re-înregistrare. „Nu pot da nicio informație. Nu sunt la birou și nu am documentele la îndemână”.
„Am vrut să părăsim afilierea Bisericii Ruse, inclusiv în mijlocul războiului, pe care Patriarhul Kirill îl susține”, a declarat pentru RFE/RL un preot ortodox român etnic dintr-o comunitate română din regiunea Cernăuți, care vrea să se afilieze cu Biserica Ortodoxă Română. „Dar vrem să ne întoarcem la Biserica Ortodoxă Română, nu să ne alăturăm Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Suntem împiedicați din toate părțile”.
Preotul nu a vrut să își dea numele de teamă de represalii, după amenințările la cele trei comunități care au încercat să depună cereri de re-înregistrare.
„Este ciudat că autoritățile cer parohiilor să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană, dar când pleacă spre Biserica Ortodoxă Română, oficialii îi amenință cu mobilizarea, încercând să îi forțeze să adere la Biserica Ortodoxă din Ucraina”, a declarat Eugen Patraș pentru Forum 18. „Fiecare comunitate trebuie să aibă o alegere liberă de afiliere fără interferența autorităților”.
Sursa: BucPress