Colapsul guvernului președintelui Bashar al-Assad a stârnit jubilare în interiorul și dincolo de granițele Siriei, dar a aruncat și țara într-o adâncă incertitudine. Întrebări fundamentale legate de guvernul, securitatea și economia națiunii rămân fără răspuns.
Unii analiști spun că este mai greu de prezis ce va urma, deoarece dispariția bruscă a guvernului a luat prin surprindere mulți observatori care urmăresc regiunea de ani de zile, se arată într-o analiză a celor de la The New York Times.
„Este greu să demarezi un proces și o tranziție lină într-o situație care se mișcă rapid”, a declarat Sanam Vakil, director al programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House, un institut de cercetare din Londra.
„Viteza și incertitudinea reprezintă multe riscuri pentru ce urmează în ceea ce privește responsabilitatea și buna guvernanță, pentru a proteja interesele poporului sirian.”
Bashar al-Assad a condus Siria aproape un sfert de secol, supraveghind reprimarea unei revolte a civililor și o rebeliune începută în 2011. În războiul care a urmat, mai mult de jumătate de milion de sirieni au murit, inclusiv 200.000 de civili, potrivit grupurilor pentru drepturile omului. Milioane de oameni au fugit din țară.
„Acesta este un moment de sărbătoare și, privind bucuria sirienilor de astăzi, este de înțeles”, a spus Lahib Higel, analist senior la International Crisis Group.
„Dar există și îngrijorarea despre ce se va întâmpla mâine.”
Poate cea mai imediată întrebare este cât de repede grupurile de rebeli vor putea securiza capitala și vor preveni un vid de putere haotic și care sunt planurile lor acum că au atins scopul de a-l da jos pe Assad, spun analiștii. De asemenea, nu era clar cât de departe și de rapid coaliția rebelilor ar putea extinde controlul asupra întregii țări, un factor critic pentru restabilirea stabilității, sau dacă vor rămâne unite după înlăturarea liderului sirian.
De asemenea, nu este clar cum un nou guvern ar echilibra interesele concurente ale altor forțe care controlează teritorii în Siria și dacă ar putea gestiona un proces de tranziție — sau chiar dacă ar putea reuși să plătească pentru serviciile civile, o sarcină de bază, dar necesară pentru orice stat funcțional.
Potrivit analiștilor, situația din Siria ar putea fi comparată cu cea din Irak în 2003, după ce forțele americane au pus capăt lungii conduceri a dictatorului Saddam Hussein. Optimismul inițial cu privire la perspectivele unei tranziții democratice pașnice s-a stins rapid, în mare parte din cauza jafurilor care au cuprins capitala Bagdad și instabilității crescânde, iar violențele au dus în final la un război civil sectar brutal.
„Totuși, rebelii islamisti l-au înlăturat pe Assad din interiorul țării, ceea ce ar putea întări legitimitatea lor populară”, spune Higel.
Abu Mohammad al-Golani, liderul Hayat Tahrir al-Sham, gruparea rebelă odată legată de Al Qaeda, care controlează majoritatea provinciei Idlib din nord-vestul Siriei, a condus un guvern ghidat de o ideologie islamistă sunni conservatoare și uneori rigidă. Dar, a observat Higel, acesta a arătat toleranță față de minoritățile religioase și etnice ale țării în zonele unde grupul său a obținut controlul.
„Toate aceste indicii sunt pozitive, dar vor rezista ele?” a spus ea. „Siria de astăzi este mult mai sărăcită decât Irak în 2003, așa că presiunile sociale și economice sunt chiar mai mari.”
Pentru a înțelege pașii următori potențiali pentru Siria, este esențial să se ia în considerare sprijinul de lungă durată al Iranului pentru regimul Assad și cum s-a schimbat rolul său, a spus Lina Khatib, cercetător asociat la Chatham House.
Assad a fost un aliat apropiat al Iranului, dar guvernul de la Teheran l-a abandonat recent și a renunțat la Siria, principala sa poziție în lumea arabă. Iranul a fost slăbit după un an de conflicte, inclusiv prin miliția susținută de Iran, Hezbollah, din Liban, care a început cu atacul din 7 octombrie 2023 asupra Israelului, realizat de Hamas, forța sa prin intermediar în Gaza.
