În zadar am revenit de mai multe ori asupra declarației domnului Ministru al Justiției privind revocarea decretului de grațiere a lui Nicolae Șepeli, convins că, undeva între fraze, se ascunde și temeiul juridic al soluției propuse. Din păcate, acesta pare să fi rămas la nivel de sugestie. În absența unor trimiteri clare la texte de lege, demersul se situează mai degrabă în registrul retoric decât în cel juridic.
Grațierea individuală este, potrivit Constituției și doctrinei penale, un act de clemență al Președintelui Republicii Moldova, prin care se stinge în totalitate sau în parte executarea unei pedepse sau aceasta se comută într-una mai blândă. Ea reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității prezidențiale, cu efecte directe asupra executării pedepsei, în scopul oferirii unei șanse de reintegrare socială.
Grațierea nu este un contract condiționat de garanții de nerecidivă și nici nu presupune o evaluare predictivă infailibilă a comportamentului viitor al persoanei grațiate. Tocmai din aceste considerente, în lipsa unui temei legal expres prevăzut de legea penală, actul de grațiere este, prin natura sa juridică, unul irevocabil: odată ce a produs efectul stingerii executării pedepsei, acesta nu poate fi retras ulterior pentru a revigora o sancțiune deja stinsă.
Potrivit principiului legalității incriminării și sancționării (nullum crimen, nulla poena sine lege), unica lege penală în Republica Moldova este Codul penal. Codul penal al Republicii Moldova nu conține nicio dispoziție privind „revigorarea” unei pedepse stinse prin grațiere în cazul unei pretinse recidive ulterioare. În materie penală, analogia în defavoarea făptuitorului (in malam partem) este strict interzisă.
Afirmația domnului Ministru, potrivit căreia, prin revocarea decretului, „subiectul urmează să revină la executarea pedepsei cu închisoarea” nu își găsește suport normativ în legislația penală.
Grațierea produce efecte juridice definitive asupra executării pedepsei. În caz de conflict de norme sau interpretări, devine incident principiul “lex mitior” – legea penală mai favorabilă. Astfel, în cazul în care între momentul comiterii faptei și cel al judecării sau executării pedepsei apar legi succesive, se va aplica întotdeauna norma care îi oferă persoanei o situație mai avantajoasă.
Prin urmare, odată ce executarea pedepsei a fost stinsă printr-un act de clemență, soluția mai favorabilă nu poate fi ignorată printr-o interpretare extensivă în defavoarea persoanei.
Mai mult, la acest moment, Nicolae Șepeli beneficiază de prezumția de nevinovăție. Acuzațiile vehiculate împotriva acestuia nu echivalează cu existența unei sentințe judecătorești definitive. În absența unei condamnări irevocabile, orice argument construit pe ideea unei noi infracțiuni rămâne la nivel de ipoteză.
Adițional, potrivit art. 111 Cod penal: persoanele liberate prin grațiere sunt considerate ca neavând antecedente penale.
Se ridică, astfel, o întrebare legitimă: ce se întâmplă dacă persoana vizată va fi achitată? Va fi revocat și decretul de revocare? Va fi repusă în libertate după o eventuală reîncarcerare neîntemeiată? Incoerența unei asemenea logici juridice este evidentă.
În fine, trebuie avut în vedere și regimul juridic al actelor administrative individuale ale căror efecte s-au consumat.
Jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul că anularea unui act administrativ individual – efectele căruia sunt deja consumate – nu conduce automat la revenirea la situația juridică anterioară. Anularea unui act nu resuscitează, prin ea însăși, efecte juridice stinse. Prin analogie – așa cum anularea unui certificat de naștere nu duce la “anularea” titularului, la fel și revocarea unui decret de grațiere nu poate „reactiva” o obligație de executare a unei pedepse deja stinse prin grațiere.
În materie penală, rigoarea juridică nu este un lux teoretic, ci o garanție fundamentală a libertății individuale. Astfel, dacă o persoană ar fi reîncarcerată în temeiul unui asemenea decret de „revocare”, fără un temei penal clar prevăzut în legea penală, riscul unei condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar deveni unul iminent.
Autor: Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale
