ATITUDINI | Alexandru Tănase, despre intenția de suspendare a Maiei Sandu: Chiar inițiativele sortite eșecului sunt semnele unei democrații vii

Mai multă lume mi-a solicitat să comentez inițiativa fostului premier Ion Chicu de a declanșa procedura parlamentară de suspendare a președintei Maia Sandu, deși este evident că, în actuala configurație parlamentară, un asemenea demers nu are nicio șansă de a întruni numărul necesar de voturi. Întrebarea este legitimă: care este rostul unei proceduri al cărei deznodământ este cunoscut dinainte?

Pentru a evita orice confuzie, îmi voi limita comentariul strict la dimensiunea dreptului constituțional. Nu mă interesează oportunitatea politică a demersului și nici motivațiile autorilor săi. Întrebarea pe care încerc să o clarific este dacă un mecanism constituțional, despre care se știe din capul locului că nu are sorți de izbândă, își pierde prin aceasta legitimitatea sau dacă, dimpotrivă, își păstrează utilitatea ca instrument de control într-o societate democratică.

Nu voi fi de acord cu cei  care s-au grăbit să încadreze propagandistic o astfel de inițiativă, reducând orice explicație la două clișee: populismul sau tradiționala „mână a Moscovei”.

În realitate, dreptul constituțional nu funcționează după logica sloganurilor și nici după algoritmii rețelelor sociale. Mecanismele constituționale democratice au propria lor rațiune de a exista.

Eficiența nu este criteriul care conferă legitimitate unui mecanism constituțional. Dacă ar fi fost așa, jumătate dintre instrumentele aflate la dispoziția opoziției ar deveni inutile. Moțiunile, interpelările, comisiile de anchetă, protestele parlamentare și chiar procedura suspendării șefului statului există nu doar pentru a produce un efect juridic imediat, ci și pentru a obliga puterea să dea explicații și pentru a crea cadrul unei dezbateri publice. Într-o democrație, controlul nu înseamnă doar sancțiune. Înseamnă și obligația de a răspunde.

Această logică este confirmată și de jurisprudența Curții Constituționale. Curtea a statuat că asemenea demersuri fac parte din activitatea parlamentară și reprezintă modalități prin care opoziția își exercită funcția constituțională de control asupra puterii. Prin urmare, lipsa voturilor necesare pentru adoptarea unei inițiative nu îi anulează legitimitatea constituțională.

Aplicând aceste principii la inițiativa ex-premierului Ion Chicu, concluzia este una simplă. Lipsa voturilor nu anulează dreptul opoziției de a utiliza instrumentele pe care Constituția i le pune la dispoziție. Parlamentul poate dezbate criticile formulate, societatea poate evalua argumentele, iar președintele are posibilitatea să răspundă public. Chiar dacă procedura se încheie prin respingere, dezbaterea rămâne un exercițiu de transparență și de responsabilizare a puterii, în beneficiul democrației.

În definitiv, democrația nu înseamnă doar guvernarea majorității. Înseamnă și dreptul minorității de a controla, de a critica și de a pune întrebări incomode. În aceeași ordine de idei, legitimitatea unui sistem constituțional nu rezultă din faptul că toate inițiativele sunt adoptate, ci din faptul că toate pot fi formulate, dezbătute și soluționate în cadrul instituțiilor, potrivit regulilor Constituției.

Conflictele parlamentare, protestele, dezacordurile, moțiunile și chiar inițiativele sortite eșecului sunt semnele unei democrații vii. Semnul de alarmă apare atunci când dispare contradicția, când puterea nu mai este contestată, iar dezbaterea este înlocuită de unanimitate și adulația „partidului iubit”.

Istoria ne învață că nu zgomotul democrației este periculos, ci liniștea autoritarismului.

Autor: Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale