ATITUDINI | Alexandru Tănase: Ziua Limbii Române este simbolul rezistenței noastre și piatra de temelie a Mișcării de Renaștere Națională

Reducerea semnificației zilei de 31 august la un simplu exercițiu de verificare a cunoștințelor de gramatică și ortografie reprezintă o gravă eroare de înțelegere a propriei noastre istorii.

Ziua de 31 august nu comemorează doar limba română. Ea comemorează unul dintre cele mai importante momente ale luptei de eliberare națională de sub ocupația sovietică. În acea zi, în 1989, milioane de oameni n-au ieșit în stradă pentru a cere o dictare. Au ieșit pentru a-și recupera identitatea, libertatea și demnitatea, cerând revenirea la alfabetul latin și recunoașterea adevărului despre limba pe care o vorbeau și identitatea românească.

Limba română nu este doar un mijloc de comunicare și nici doar un obiect de studiu. Ea reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale identității constituționale a Republicii Moldova. Curtea Constituțională a statuat că Declarația de Independență definește elementele de identificare ale statului, iar limba română ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin se află printre primele valori identitare consacrate de actul fondator al Republicii Moldova.

Mai mult, toate transformările politice care au făcut posibilă independența Republicii Moldova au fost rezultatul luptei pentru libertate, independență și unitate națională, iar elementul-cheie al acestui proces de emancipare națională l-a constituit lupta pentru limba română și alfabetul latin. Aceste valori au fost consacrate în Declarația de Independență tocmai pentru că definesc identitatea statului și a națiunii.

De aceea, 31 august nu poate fi redus la o competiție de ortografie, oricât de bine organizată ar fi aceasta. O dictare poate fi unul dintre evenimentele dedicate acestei zile, dar nu poate deveni însăși semnificația ei.

Dacă transformăm Ziua Limbii Române într-o simplă verificare a cunoștințelor de gramatică, riscăm să uităm tocmai ceea ce sărbătorim: faptul că limba română a fost simbolul rezistenței împotriva deznaționalizării și piatra de temelie a renașterii noastre naționale.

Pe 31 august nu celebrăm doar faptul că știm să scriem corect în limba română. Celebrăm faptul că am avut curajul să o redobândim ca simbol al libertății și al identității noastre naționale. Este ziua în care românii din Basarabia au câștigat prima mare victorie împotriva imperiului sovietic. În acea zi, Moscova a fost obligată să cedeze în fața voinței unui popor care își revendica limba, alfabetul și identitatea.

După  31 august 1989, nimic nu a mai fost la fel în RSS Moldovenească. Atunci s-a rupt coloana vertebrală a sistemului sovietic de deznaționalizare, iar drumul spre independență a devenit ireversibil. Ceea ce s-a întâmplat la 27 august 1991 a fost, într-un anumit sens, doar consacrarea juridică a unei victorii politice și naționale începute pe 31 august 1989. De aceea, această zi nu este despre o dictare. Este despre momentul în care am redevenit stăpâni la noi acasă.

În cei peste trei decenii de independență am trecut prin crize economice incomparabil mai grele decât cea de astăzi. Și totuși, în fiecare an, pe 31 august, în Piața Marii Adunări Naționale a răsunat muzica românească. Nimănui nu i-a trecut prin cap că tocmai această sărbătoare ar trebui sacrificată în numele austerității.

Dar dacă domnul prim-ministru este atât de preocupat de economisirea banilor publici, am o sugestie. Ce-ar fi să reducem cheltuielile pentru gazul care arde, zi și noapte, la așa-numitul „Foc Veșnic”?

Cu tot respectul pentru memoria celor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial,  așa-numitul „Foc Veșnic” este un simbol al regimului sovietic de ocupație,  întreținerea căruia costă anual sume importante. Sunt convins că economiile astfel obținute – la care s-ar adăuga și un modest beneficiu pentru mediu – ar acoperi fără dificultate organizarea unui concert decent de muzică românească în Piața Marii Adunări Naționale.

Autor: Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale