ATITUDINI | Cornelia Cozonac: Cazul minorei și acțiunile statului. Miza nu este imaginea instituțiilor, ci viața și siguranța copilului

Noaptea trecută am fost conectată la cazul minorei de 14 ani dată dispărută, apoi găsită. Despre caz s-a comunicat într-un grup de Facebook din care fac și eu parte și m-am implicat să încerc să ajut.

Fata era într-o stare îngrijorătoare. Din video și fotografii se vedea că era sub influența unor substanțe, probabil narcotice, fapt confirmat abia dimineața, după analize. Era dezorientată. Cei care o însoțeau spuneau că ar fi fost bătută și că era plină de sânge și nu vorbea.

Dacă fata nu ar fi fost în stare gravă, mama nu ar fi sunat la 112. Au intervenit și Poliția, și Ambulanța. Mama are un copil mic, deci nu cred că i-ar fi plăcut să umble noaptea pe la spitale.

Ce s-a întâmplat în realitate cu minora nu știm. Asta urmează să constate Poliția. Că s-a implicat în căutarea ei, că a fost găsit șoferul și mașina cu care a fost transportată e de apreciat. Asta știam noaptea. Nu mai mult.

Ceea ce se mai știa e că un tată iresponsabil a trimis copilul cu o mașină de ocazie de la Rîșcani spre Chișinău. Copila de 14 ani trebuia să ajungă într-un sat din raionul Criuleni.

La ora 8 dimineața mama a sunat-o, iar fata i-a spus că este pe la Orhei. Apoi, după o vreme, a dispărut. Atunci mama s-a alertat. Când a sunat la 112 poate fi stabilit, dar încă de după-amiază fata era căutată, iar cazul a fost anunțat pe rețele.

După ce fata a fost găsită, mi-am șters postarea, pentru că includea fotografiile ei și am considerat că așa este corect.

Poliția, din spusele Dianei Cibotari, persoana care a mers să o ajute pe mamă și a stat toată noaptea cu ele, nu a considerat că ar fi vorba despre o infracțiune.

Copilul, vizibil, nu era în stare bună. Nu putea vorbi. Asta nu i-a alertat pe polițiști. După mai bine de o oră, fata stătea tot pe o bancă, sprijinită de mamă. Medicul de gardă nu i-a acordat primul ajutor. Polițiștii completau mereu procese-verbale.

Din start familiei i s-a spus spitalul nu are medic legist pentru a fi efectuată expertiza medico-legală de constatare a leziunilor si a unui posibil viol.  Și medicul le-a spus să meargă la CML din Chisinau pentru expertiză. Mamei i s-a dat să semneze refuzul de internerea și refuz de efectuare a analizelor, din spusele persoanei care era cu mama și fata.

Am sunat eu la 112, m-am prezentat ca jurnalistă și am rugat să se intervină. Este vorba despre un copil: să fie trimisă la o instituție unde să i se facă analize și expertiza medico-legală. La 112 mi s-a explicat amabil că medicul de gardă de la spitalul unde se află fata trebuie să solicite transferul la Chișinău, dacă îl consideră necesar.

Mai târziu, la 112 a sunat și judecătoarea Marina Rusu, a relatat situația și a cerut ca acest caz să fie examinat prin prisma unei infracțiuni.

Ceea ce am constatat eu este o mare deznădejde: la ora 1-2 noaptea nu aveai unde să te adresezi. Dar dacă Poliția nu proceda corect? Dacă medicul nu îi acorda asistență? Dacă fata era în stare gravă și deceda? Cine s-ar fi făcut vinovat? Să avem o nouă moarte pe conștiință? Să fi putut face ceva și să nu facem?

Înțeleg că din momentul în care un copil intră în sistemul medical, statul trebuie să preia cazul sub toate aspectele, iar copilului trebuie să i se acorde prioritar asistență. Nu părinții trebuie să caute soluții, unde să o ducă, ci statul trebuie să-și asume acest rol. Așa prevăd convențiile internaționale ratificate de Republica Moldova.

Am contactat mai mulți profesioniști și am întrebat ce e de făcut. Toți au spus că fata trebuie dusă la o instituție specializată pentru expertiza medico-legală. S-a implicat multă lume să ajute. Au intervenit și avocați prin telefon, iar cineva s-a deplasat la fața locului.

Din câte cunosc, peste vreo două ore medicul de gardă le-a eliberat „îndreptare” la Chișinău, inițial la Spitalul „Ignatenco”, apoi au ajuns la Dispensarul Narcologic de la Codru. Nu s-au deplasat cu ambulanța, ci cu mașina personală.

Că Poliția s-a grăbit cu informații să „lămurească” cazul și să spună că fata a petrecut ziua cu prietenul ei, spălându-se astfel pe mâini, e una. Că o cohortă întreagă a sărit să-i spele imaginea e pe conștiința fiecăruia.

Eu văd un copil care a intrat în sistemul de stat și nu a fost ajutat la momentul potrivit.

Mă bucur că s-a implicat Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii și a preluat cazul. S-a implicat chiar de dimineață și Ministerul Sănătății.

Un sistem public trebuie să acționeze corect din prima oră. Miza nu este imaginea instituțiilor, ci viața și siguranța copilului. Iar prețul inacțiunii, în astfel de cazuri, poate fi ireparabil.

Autor: Cornelia Cozonac, jurnalistă de investigații