
Pe de o parte, avem o justiție reformată de 5 ani. Scump și dureros. Cine nu știe, poate crede că e semn bun, că nu se economisesc bani pentru o reformă care taie în carne vie.
Pe de altă parte, ceea ce i se întâmplă judecătorului Alexei Paniș (deja fost judecător) este o istorie de răzbunare și ranchiună prezidențială, care durează cam tot atâția ani cât și celebra reformă.
Ce s-a întămplat?
Alexei Paniș a avut curajul să emită o hotărâre prin care a constatat ilegalitatea unui decret prezidențial, prin care Președinta a revocat numirea președintelui Curții de Apel Chișinău. Poate că dânsul nu mai merita să ocupe această funcție, în opinia Președintei. Doar că lipsirea judecătorului de o funcție administrativă de la o curte de apel nu poate fi făcută pentru că așa a vrut Președinta, ci urmând o cale legală. În caz contrar, decretul prezidențial nu este legal și se anulează de către instanța de judecată. Exact asta a făcut judecătorul Alexei Paniș: a pronunțat o hotărâre în numele Legii. Nu în numele președintei țării.
De atunci ceea ce se întâmplă acestui judecător ar trebui să îngrijoreze pe oricine crede în statul de drept și în parcursul european.
Mai întâi, un judecător pronunță o hotărâre împotriva Președintelui Republicii Moldova.
Apoi este atacat public de reprezentanți ai puterii executive. Învinuit de politicieni că ar face parte din “clanuri mafiote”.
Urmează sesizări ale SIS, acuzații de conflict de interese și abuz în serviciu.
Toate sunt infirmate.
ANI nu găsește conflict de interese.
CNA nu găsește abuz.
CNA chiar îi verifică proprietățile și constată că nu există diferențe care să indice existența unei averi nejustificate. Toate astea îi sunt comunicate lui Alexei Paniș.
Dar când vine momentul numirii judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă, Președinta îi refuză numirea și îl eliberează din magistratură, invocând existența unei pretinse averi nejustificate, despre care ar fi informat-o CNA.
Cum poate CNA să îi verifice averea și să spună că este legală și justificată, iar apoi să informeze Președinta țării exact contrariul, că averea sa este ilegală și nejustificată?!
Ca să nu mai poată nimeni da de capăt minciunii, CNA secretizează nota transmisă Președintelui. Averea unui judecător ajunge secret de stat! În realitate, falsurile despre averea lui Alexei Paniș au fost secretizate de Alexei Paniș.
Judecătorul depune o plângere pentru fals în informarea Președintei.
Procuratura Anticorupție pornește urmărirea penală.
Astăzi aflăm, dintr-un răspuns oficial al procurorilor, că în acel dosar o persoană a fost pusă sub învinuire.
Și totuși…
Judecătorul și-a pierdut funcția înainte ca autenticitatea informațiilor folosite împotriva lui să fie lămurită.
Chiar dacă procuratura instrumentează un dosar penal pentru falsul de a o minți pe Președintă, dânsa s-a prevalat de o minciună penală pentru a-l elimina din magistratură. Toate – după ce judecătorul a avut curajul să îi spună, într-o hotărâre, că a emis un decret ilegal.
Iar așa ceva, se pare, nu se iartă.
Astăzi, Alexei Paniș vrea să devină avocat. A promovat cu brio toate examenele de admitere în profesie. Dar Ministerul Justiției refuză să îi elibereze licența de avocat.
Lecția pe care puterea a vrut să i-o dea lui Alexei Paniș și altor curajoși din sistem este că nimeni nu îndrăznește să îi spună Președintei că Legea este Supremă, după care își continuă existența profesională în sistemul justiției. Nici ca judecător, nici măcar ca avocat.
Între timp, procurorii, chiar dacă au pus sub învinuire pe cineva pentru fals, îi refuză lui Alexei Paniș calitatea de parte vătămată în dosar (ca nu care cumva să trebuiască să spună și Cine l-a vătămat într-un final pe judecător prin acel fals).
Nu cunosc cine este vinovat în dosarul penal pentru fals.
Dar cunosc un lucru.
Dacă un judecător poate fi scos din magistratură după ce declară ilegal un decret prezidențial, iar procurorii pun o persoană sub învinuire pentru presupusa falsificare a actelor care au stat la baza eliminării lui, atunci problema nu mai este doar a lui Alexei Paniș.
Este problema fiecărui judecător care va trebui să decidă, mâine, într-o cauză în care puterea executivă are un interes.
Independența justiției nu este pusă la încercare atunci când judecătorii pronunță hotărâri convenabile puterii. Ea este pusă la încercare atunci când un judecător are curajul să aplice Legea împotriva puterii.