Now Reading: ATITUDINI | Igor Munteanu: Incidentul de securitate în care cetățenii RM au fost furați de identitățile lor digitale este un dezastru istoric
- 01
ATITUDINI | Igor Munteanu: Incidentul de securitate în care cetățenii RM au fost furați de identitățile lor digitale este un dezastru istoric
ATITUDINI | Igor Munteanu: Incidentul de securitate în care cetățenii RM au fost furați de identitățile lor digitale este un dezastru istoric
În 5 zile, din serviciile publice digitale au fost extrase datele a circa 750.000 de oameni, inclusiv rude, medici de familie, pensii, dosare de dizabilitate, fotografii, proprietăți, IBAN-uri, datorii fiscale. Sunt 1/3 din populație. Dauna nu este reparabilă imediat. O parolă se schimbă, în timp ce conexiunile conținute în identitatea digitală (familia, starea de sănătate sau IDNP) sunt un cost plătit pe termen lung din vina autorităților implicate. Nu a fost vina celor păgubiți, ci a fost al agențiilor de stat implicate într-unul din cele mai serioase furturi de identitate din Europa.
Câteva observații necesare:
1. Cât de rău am pățit-o? Ca proporție, nu e cel mai mare caz. Ca profunzime – da. Bulgaria (2019) a pierdut 59% din datele populației, Australia (Optus, 2022) 38%, Moldova – circa 31%, Singapore – circa 27%, Franța (2026) – circa 17%. Diferența ține de natura datelor. Dacă în Franța s-au furat date de identitate și de contact, în Bulgaria date fiscale, în Singapore, date medicale, în R. Moldova hoții au furat identități asamblate pe familie, sănătate, situație socială, proprietăți, finanțe. A 2 diferență este că RM este singurul caz în care interoperabilitatea a lucrat pentru atacator. În celelalte state s-a spart un singur sistem: un registru, o agenție, o companie. La noi, atacatorul a folosit serviciile care interoghează automat mai multe registre. Ceea ce-i făcea în ajunul dezastrului pe unii oficiali atât de mândri a devenit multiplicatorul pagubei. Este o lecție nouă pentru Europa, nu doar pentru R. Moldova.
2. Acum pe rând. În RM, azi avem 15 instituții cu atribuții directe în securitatea cibernetică, 4 centre de monitorizare construite separat și un al 5 anunțat acum. Și totuși, 1 mln de interogări automate au trecut neobservate timp de 5 zile. Problema nu e lipsa instituțiilor, ci faptul că niciuna nu are simultan responsabilitatea, puterea și resursele. Agenția care trebuia să supravegheze acest proces integrat la nivel național și-a amânat în 2026 supravegherea. Agenția care operează serviciile își auditează singură securitatea. Rapoartele Curții de Conturi atestă anii trecuți achiziții de echipamente neinstalate, exact pe domeniul protejării datelor. Iar SIS, serviciul care a avertizat cu 4 luni în urmă despre faptul că forțe ostile caută să preia date cu caracter personal, nu poate obliga pe nimeni. Programul național de securitate cibernetică stă nefinanțat în proporție de 84% din cheltuielile estimate pentru a fi eficient.
3. În decembrie 2025, Guvernul știa că registrul incidentelor nu funcționează și că agenția de securitate cibernetică are mai puțin de 50% din personalul necesar. În septembrie 2025, președintele comisiei parlamentare de securitate spunea că băncile sunt mai sigure decât instituțiile statului. Și nu a fost pornită nicio verificare.
Ca și în cazul Moldatsa, fosta șefă demisionară a Agenției pentru Securitate cibernetică a fost parașutată în conducerea agenției pe criterii de partizanat politic, nicidecum pe competență și merite. Și atunci, atacatorul a primit profiluri gata asamblate exact de platforma care leagă registrele între ele. Ca la shopping mall.
4. Niciun semnal nu a declanșat o verificare. Echipamente instalate, dar oprite. Sistemul central monitorizare instalat, dar neconfigurat, iar supravegherea instituțiilor – amânată în 2026. Multe instituții, nicio răspundere. Atunci când în alte state s-au produs asemenea dezastre cibernetice, statul a pus victimele pe primul loc. Bulgaria și-a amendat propria agenție fiscală, SUA au oferit protecție gratuită a identității, Australia a obligat custodele să plătească. Nu știu de ce, cineva crede că un comunicat sec poate ține loc de despăgubire, iar de scuzele statului nici nu vorbim. Oare de ce contează atât de puțin oamenii în RM?
5. Altfel spus, ce datorează statul celor 750.000 de cetățeni afectați? În primul rând, fiecare dintre cetățeni merită o informare individuală, direct, prin EVO și SMS, cu datele exacte furate, conform Legii 195/2024. În al doilea rând, statul trebuei să creeze un fond pentru despăgubirea victimele acestei fraude, comparabile prin efectele sale cu frauda bancară din 2012-2014. Ar trebui, așa cum s-a procedat în alte țări, să existe garanții oferite victimelor acestei fraude de date asupra identității lor, prin lege, pe cel puțin 5 ani, inclusiv în ceea ce privește verificările la credite noi, asistență juridică gratuită, cod personal de verificare, în folosul lor, nu al unei birocrații care ar putea întoarce acest instrument în folosul lor. Ar fi nevoie și de un audit funcțional: instituțiile redundante, cele care se dublează ori care sunt văzute ca niște piste de aterizare pentru clientela de partid să se comaseze, iar cele care au eșuat în acest dezastru al datelor personale să fie desființate, operatorul nu se mai auditează singur. Aș propune și formarea unei comisii de anchetă parlamentară, cu identificarea vinovaților, nu doar cu o demisie.
În loc de concluzie:
– Statul a avut 5 zile să observe 1 mln de interogări și 10 luni să repare ce constatase singur că nu funcționează. A eșuat.
– Victimele acestui furt de date au toată viața înainte să plătească pentru asta, iar mulți dintre ei vor descoperi vulnerabilitățile pe propria piele foarte curând.
– Acum, autoritățile statului trebuie să aleagă, iar aceasta se referă inclusiv la Consiliul de Securitate, care și-a anunțat intenția de a urmări acest subiect: protejează instituțiile care au tăcut sau oamenii pe care i-au expus, îi pasă de cetățenii furați ori de gardienii ușuratici ai unor agenții prost administrate?
– Invocarea inteligenței artificiale și a unui actor statal poate fi corectă ca atribuire. Nu schimbă însă faptul că ușa era deschisă.
Voi decideți.
Autor: Igor Munteanu, cercetător senior IDIS Viitorul
