ATITUDINI | Iurie Ciocan, despre dramele trăite de românii basarabeni după ziua fatidică de 23 august, cea din 1939 și cea din 1944

Ziua de 23 august este una neagră pentru românii basarabeni. Astăzi se împlinesc 85 de ani de la semnarea odiosului pact Molotov-Ribbentrop și tot în această zi, se fac exact 80 de ani de la reocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, în fatidica zi de 23 august 1944, scrie președintele PSD România în R. Moldova, Iurie Ciocan, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Aceste evenimente dramatice din istoria neamului nostru au pecetluit soarta românilor basarabeni și ne-au adus zeci de ani de suferință, fiind rupți din trupul Țării-mamă și condamnați la foame, deportări, moarte și durere, notează politicianul.

„Eu sunt unul dintre cei care au avut de pătimit la modul direct în urma acestor mari tragedii, deoarece chiar membrii familiei mele, bunicii, părinții, rudele, au fost deposedați de averi, ridicați în miez de noapte și deportați în stepele Kazahstanului, unii rămânând acolo pentru totdeauna.

O vorbă înțeleaptă spune că cine nu învață istoria riscă să o repete. La noi însă, din păcate, există încă foarte multă lume care, din ignoranță, nu-și cunoaște nici măcar propriile drame, în timp ce alții ne pervertesc în mod deliberat istoria, încercând astfel să-i justifice pe călăii care ne-au mutilat. Din cauza acestor macurți și trădători, nu putem vindeca nici până astăzi această traumă profundă și stăm cu rana deschisă și sângerândă, rămânând blocați în suferință și incertitudine”, menționează Iurie Ciocan.

Astfel, el atrage atenția că Rusia a fost și rămâne „o amenințare de moarte”, iar cea mai sigură cale, pentru a nu repeta dramele trecutului, este să ne reunim cu Țara-mamă România.

„Indiferent câte scuze și justificări ar inventa unii, un lucru este cert: Rusia a fost întotdeauna un stat agresor în raport cu noi și rămâne o amenințare de moarte, iar cea mai importantă sarcină a noastră este să ne ferim de ea și să ne securizăm cât putem. Iar calea corectă în acest caz e să revenim în sânul Patriei-mamă, România, de unde am fost smulși cu forța în urmă cu opt decenii. E mult mai simplu și mai sigur, decât să căutăm căi alternative, care nu ne garantează nimic.

Realitatea tristă este însă că mancurții și trădătorii ne conduc în continuare, prin urmare, ce dreptate putem aștepta de la ei?”, se întreabă, la final, Iurie Ciocan.