
E totuși ceva luxuriant ca Berlinul să se arate indignat de „o nouă Ialtă”, când se face responsabil de al Doilea Război Mondial și de tot ceea ce, mai târziu, în contextul post-Război Rece, a modelat, ca cea mai importantă putere europeană, arhitectura geopolitică a Estului Europei.
Atitudinea vizează, în mod deosebit, R. Moldova, văzută ca o eternă „fostă republică sovietică” indisolubil legată de piatra de moară a „conflictului transnistrean”. Ce nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
De partea cealaltă, R. Moldova ar trebui, dintr-o datorie față de sine și față de întreaga lume, să răspundă odată și odată la întrebarea: ce NAȚIUNE rezidează pe teritoriul său, inclusiv în relație cu teritoriul transnistrean? Când, în ce condiții și dacă s-a format o națiune pe acest teritoriu „recunoscut internațional”, atunci când pretinde legitimitate asupra lui. A declara nu e totuna cu a constata o realitate.
Ce suntem? Ce vrem? Un proiect național, politic, constituțional în granițele fostei RSSM?
Știu că acestea sunt întrebări tabu la Chișinău, că șuier în biserică, dar sunt fundamentale pentru a lămuri calamburul, incoerența și contradicțiile a ceea ce se prezintă, sau se pretinde ca „Republica Moldova”.
Autor: Marcela Țușcă