ATITUDINI | Părintele Constantin Olariu: Clarificare cu privire la atacurile împotriva Mitropoliei Basarabiei

În ultimele zile, în spațiul mediatic a apărut o „scrisoare deschisă” adresată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care încearcă să discrediteze numirea unui episcop vicar pentru Arhiepiscopia Chișinăului, Mitropolia Basarabiei. Această scrisoare conține acuzații false și manipulatoare, în care Patriarhia Română este acuzată de „expansionism ecleziastic”, în timp ce se ignoră realitatea istorică a impunerii ierarhilor ruși în Basarabia de către Patriarhia Moscovei, timp de peste un secol.

Autorul începe prin citarea versetului din Ioan 19:23-24, referindu-se la cămașa lui Hristos ca simbol al unității Bisericii, sugerând că Mitropolia Basarabiei ar fi o „ruptură” nelegitimă a unității Bisericii Ortodoxe din Moldova. Aceasta este o tehnică retorică menită să sugereze că orice structură bisericească care nu se află sub jurisdicția Moscovei ar fi un act de „sfâșiere” a Bisericii lui Hristos. Este o interpretare forțată, având în vedere că în istoria Bisericii, structurile canonice s-au organizat adesea conform realităților locale și istorice, inclusiv în cazul Patriarhiei Moscovei, care însăși s-a desprins de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Contestarea canonicității Mitropoliei Basarabiei

Autorul încearcă să creeze percepția că Mitropolia Basarabiei este „necanonică” și că orice episcop hirotonit în cadrul ei își pierde statutul canonic. Această afirmație este contrazisă de realitatea juridică și bisericească:

• Mitropolia Basarabiei este parte integrantă a Patriarhiei Române și este recunoscută de aceasta ca structură canonică.

• Decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a reactiva Mitropolia Basarabiei în 1992 a fost susținută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a confirmat dreptul acestei Mitropolii de a exista și de a funcționa în Republica Moldova.

• Autorul omite deliberat faptul că Biserica Ortodoxă Rusă însăși are structuri paralele în diverse teritorii, inclusiv în Ucraina și chiar în state occidentale, fără a pune la îndoială legitimitatea acestora.

Critica numirii unui episcop vicar din România

Se sugerează că desemnarea unui episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei din afara Republicii Moldova este o dovadă a lipsei de autonomie. Acest argument este lipsit de temei, având în vedere că:

• Numirea episcopilor este o prerogativă a Bisericii Mamă, care alege persoanele potrivite pentru misiunea bisericească, independent de criterii geopolitice.

• Patriarhia Moscovei însăși a numit episcopi în afara Rusiei, fără a considera aceasta o lipsă de autonomie pentru structurile sale externe.

Una dintre principalele acuzații aduse Patriarhiei Române și Mitropoliei Basarabiei este că numirea unui episcop vicar de către Biserica Ortodoxă Română în Republica Moldova ar constitui un act de imixtiune sau expansionism ecleziastic. Această teză este nu doar falsă, ci și ipocrită, având în vedere că însăși Patriarhia Moscovei a impus ierarhi ruși pe teritoriul Basarabiei începând cu anul 1812, după anexarea acestui teritoriu de către Imperiul Rus.

După anexarea Basarabiei în 1812, Imperiul Rus a inițiat o politică agresivă de deznaționalizare și de impunere a controlului ecleziastic prin numirea de ierarhi străini de neamul românesc. Astfel, în locul episcopilor români din vechea Mitropolie a Moldovei, administrația țaristă a numit ierarhi ruși, care aveau rolul de a rusifica biserica și de a suprima influența românească.

Exemple relevante:

• Arhiepiscopul Dimitrie Sulima (1821-1844) – primul ierarh rus impus, care a început eradicarea limbii române din biserică.

• Arhiepiscopul Irinarh Popov (1844-1858) – a continuat politica de rusificare a clerului și a închis școlile bisericești românești.

• Arhiepiscopul Antonie Shokotov (1858-1871) – a impus limba rusă ca limbă liturgică obligatorie și a extins controlul asupra mănăstirilor basarabene.

• Arhiepiscopul Pavel Lebedev (1871-1882) – a desființat orice urmă de autonomie a Bisericii Ortodoxe din Basarabia.

• Arhiepiscopul Serghie Lapidevski (1908-1914) – a fost unul dintre cei mai agresivi promotori ai rusificării religioase, interzicând slujbele în limba română.

• Arhiepiscopul Serafim Chichagov (1908-1914) – promotor al politicii de rusificare, ulterior canonizat de Biserica Rusă.

• Mitropolitul Platon (Rozhdestvensky) (1914-1915) – rusificator, ulterior exilat în SUA.

• Arhiepiscopul Ieronim Zaharov (1944-1947) – a fost numit de sovietici pentru a supraveghea activitatea bisericească în Moldova.

• Mitropolitul Benedict Ploșchansky (1947-1948) – un ierarh impus de Moscova, care a sprijinit politica ateistă sovietică.

• Mitropolitul Nectarie Grigoriev (1948-1963) – a fost unul dintre cei mai represivi mitropoliți, închizând numeroase biserici și mănăstiri.

• Mitropolitul Varfolomeu Gudin (1963-1969) – a continuat linia de subordonare totală față de Moscova.

• Mitropolitul Ionatan Kopolovici (1969-1972) – a aplicat măsurile anti-religioase ale regimului sovietic.

• Mitropolitul Filaret Vahromeiev (1972-1984) – susținător al propagandei ateiste în rândul clerului.

• Mitropolitul Serapion Fadeev (1984-1989) – ultimul mitropolit sovietic înainte de prăbușirea regimului comunist.

• Mitropolitul Vladimir Cantarean (1989-prezent) – păstorește sub Patriarhia Moscovei, fiind unul dintre cei mai vocali opozanți ai Mitropoliei Basarabiei.

Este ipocrit să afirmi că Biserica Ortodoxă Română „se amestecă” în treburile bisericești din Republica Moldova în timp ce, timp de peste un secol, Biserica Rusă a numit doar ierarhi străini de neamul românesc, cu scopul de a dezrădăcina identitatea ortodoxă românească a Basarabiei.

Dubla măsură – Patriarhia Moscovei acuză exact ceea ce a făcut și continuă să facă

În timp ce se acuză Patriarhia Română de „expansionism”, Patriarhia Moscovei însăși a hirotonit și numit ierarhi în Republica Moldova, Ucraina, Estonia, Letonia, Lituania și chiar în țări occidentale unde comunitățile ortodoxe locale nu au avut o astfel de cerere. În prezent, Patriarhia Moscovei continuă să mențină o jurisdicție artificială asupra unor teritorii care au fost parte a Bisericii Constantinopolului sau a Bisericii Române, dar nu aplică aceeași logică atunci când este vorba de propria expansiune.

Faptul că Patriarhia Moscovei numește ierarhi în Republica Moldova și menține o Mitropolie a Chișinăului sub jurisdicția rusă este în sine un act de amestec într-un teritoriu unde Biserica Română a avut istoric jurisdicție canonică. Astfel, acuzațiile împotriva Patriarhiei Române sunt nu doar false, ci și profund ipocrite.

Apelul la „istoria nefastă” a perioadei interbelice

Autorul face referire la perioada 1918-1940, insinuând că Mitropolia Basarabiei a fost un instrument de „românizare forțată” și că clerul român s-a retras în 1940 din fața ocupației sovietice. Această retorică este manipulatoare și ignoră următoarele realități:

• După unirea Basarabiei cu România, administrația bisericească s-a reorganizat firesc sub Biserica Ortodoxă Română, așa cum așa cum a fost de-a lungul secolelor înainte de ocuparea țaristă.

• Retragerea unor preoți români în 1940 nu a fost un act de lașitate, ci o reacție la teroarea impusă de regimul sovietic, care a lichidat sau deportat un număr semnificativ de clerici basarabeni.

• În perioada sovietică, Mitropolia Chișinăului a fost redusă la un simplu instrument al propagandei ateiste comuniste, iar faptul că aceasta este considerată astăzi „Biserica Mamă” în Republica Moldova este o contradicție istorică majoră.

Atacul la adresa Părintelui Arhimandrit Nectarie Clinci

Autorul încearcă să-l descurajeze pe Părintele Nectarie, sugerând că acceptarea sa ca episcop vicar în Mitropolia Basarabiei ar echivala cu o cădere din har. Această tactică de intimidare are scopul de a descuraja clericii să accepte misiuni în Mitropolia Basarabiei. Se folosește un ton moralizator și manipulator, invocând expresii precum „dezbinare”, „executant al dezbinării” și „instrument” pentru a crea presiune psihologică.

Manipularea datelor recensământului

Un alt aspect interesant este interpretarea datelor recensământului pentru a sugera că Mitropolia Basarabiei nu ar avea legitimitate, deoarece „doar 7,9% dintre cetățeni se identifică drept români”. Acest argument este irelevant din punct de vedere teologic și canonic:

• Biserica Ortodoxă nu este o instituție bazată pe criterii etnice, iar structurile ei nu sunt create doar pentru grupurile etnice majoritare.

• Mitropolia Basarabiei nu este o biserică „românească” în sens naționalist, ci o parte a Bisericii Ortodoxe Universale, sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române.

Republica Moldova – un teritoriu cu identitate românească

Nu se poate ignora realitatea demografică și identitară a Republicii Moldova, unde o mare parte a populației are dublă cetățenie și legături istorice, culturale și spirituale cu România.

Procentul real al cetățenilor Republicii Moldova cu cetățenie română Potrivit datelor oficiale, peste 50% dintre cetățenii Republicii Moldova au obținut cetățenia română, beneficiind de drepturile conferite de aceasta. Aceasta înseamnă că o mare parte a populației are o legătură directă cu România și implicit cu Biserica Ortodoxă Română. Numirea unui episcop român într-o zonă în care majoritatea populației are cetățenie română nu este un act de „expansiune”, ci un drept firesc.

În aceste condiții, este total nejustificat să susții că numirea unui episcop român în Republica Moldova ar reprezenta o „ingerință” a Patriarhiei Române. De fapt, este o normalizare a unei situații care a fost denaturată timp de decenii de ocupația sovietică și de ingerința Patriarhiei Moscovei.

Legitimitatea istorică a Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei nu este o invenție recentă, ci o continuitate a structurii bisericești existente înainte de ocuparea sovietică. Aceasta a funcționat sub jurisdicția Patriarhiei Române până în 1944, când ocupația sovietică a desființat-o forțat. Revenirea la această realitate istorică este un act de restabilire a adevărului, nu o acțiune de „dezbinare”.

Încercarea de a discredita canonizarea Părintelui Alexandru Baltaga

Autorul atacă decizia Patriarhiei Române de a-l canoniza pe Părintele Alexandru Baltaga, susținând că martiriul său nu ar fi fost pentru Hristos, ci pentru unirea Basarabiei cu România. Aceasta este o distorsionare a realității:

• Părintele Baltaga a fost ucis de sovietici, nu pentru că era unionist, ci pentru că era un lider ortodox și un simbol al rezistenței religioase împotriva ateismului de stat.

• Martiriul său este recunoscut de istoriografie ca parte a persecuției religioase din perioada sovietică.

O propagandă anti-românească și anti-Mitropolia Basarabiei

Acest document are toate caracteristicile unui atac propagandistic cu scopuri clar definite:

• Delegitimarea Mitropoliei Basarabiei în ochii opiniei publice.

• Presiune psihologică asupra clericilor și credincioșilor care doresc să adere sau să rămână sub Patriarhia Română.

• Întărirea poziției Mitropoliei Chișinăului ca unică structură legitimă în Republica Moldova.

• Discreditarea oricărei încercări a Patriarhiei Române de a-și exercita jurisdicția în rândul credincioșilor săi din Basarabia.

Dreptate istorică și coerență canonică

1. Patriarhia Moscovei a impus ierarhi ruși în Basarabia timp de peste un secol, fără consultarea populației locale, eliminând treptat orice influență românească.

2. Acuzarea Patriarhiei Române de imixtiune este o ipocrizie, având în vedere că Moscova menține structuri bisericești paralele în multiple state.

3. Peste 50% din populația Republicii Moldova are cetățenie română, ceea ce face ca numirea unui ierarh român să fie un act firesc și legitim.

4. Mitropolia Basarabiei este o continuitate istorică și canonică a Bisericii Ortodoxe Române în Basarabia, nu o creație artificială.

Această retorică nu este nouă și face parte dintr-o strategie mai largă a Patriarhiei Moscovei și a celor care îi susțin interesele în Republica Moldova. Atacul conține numeroase argumente manipulatorii și erori logice, dar poate avea un impact asupra celor neavizați. Din acest motiv, este important ca poziția Mitropoliei Basarabiei să fie clar formulată și comunicată, iar clerul și credincioșii să fie bine informați cu privire la realitățile istorice, canonice și juridice.

Prin urmare, toate acuzațiile aduse Mitropoliei Basarabiei și Patriarhiei Române sunt parte dintr-o retorică propagandistică menită să ascundă adevărul istoric și să mențină influența Patriarhiei Moscovei asupra unui teritoriu care a fost smuls României prin forța armelor și menținut sub control sovietic prin represiune și teroare.

Autor: Preot Constantin Olariu