ATITUDINI | Răzvan Gheorghe: Din vară-toamnă, subiectul Reunirii va deveni cu adevărat inevitabil. Și atunci să vedeți șobolăneală și isterii

Da. După ce au generat, din rațiuni electorale, niște așteptări exagerate pentru o integrare europeană imposibilă, Maia, PAS și propaganda lor de partid cred că ar putea pune presiune pe liderii UE, uzitând cu fățărnicie tematica românească a unionismului, de care ei cred că se pot folosi ca de o recuzită invocată și expediată oricând vor. De-aia a spus Maia, în presa din UK, că ar vota „DA” la un referendum privind Reunirea. Am scris-o încă de-atunci.

Acum a expediat rapid subiectul, după ce și-a pus în cap o parte însemnată din propaganda de casă travestită jurnalistic sau ONG-istic, propagandă care înțelege foarte bine că numai și internaționalizarea subiectului e un pericol major pentru statalitatea inventată de ruși, dar și pentru buzunarele lor. Maia minte cu bunăștiință când insistă cu inexistența unei majorități pentru un referendum vizând Reunirea. În realitate, la comanda acelorași moldoveniști, de-a lungul ultimilor ani au fost regizate numai sondaje în care unionismul era fixat cu mâna undeva la 35-37%, fiindcă altfel nu putea fi propagată distopia „proieuropenistă”. E la mintea găinii. Și-apoi, la referendumul ăla pentru UE s-au făcut campanii oficiale de susținere și de conștientizare, multe mincinoase dincolo de orice greață, susținând că „integrarea ieuropeană” ar fi „unica soluție” pentru RM, ceea ce e o falsitate de proporții.

În diaspora RM sunt cam tot atâți oameni cu drept de vot câți au rămas și în RM. Oamenii aceștia NU apar niciodată în niciun sondaj prezentat în RM sau în dreapta Prutului. În proporție de 99%, ei trăiesc în România și în Vest, nu în Rusia și Belarus. Majoritatea lor ar vota întoarcerea Acasă.

Dacă Maia ar fi sinceră cu adevărat și ar aloca un tratament similar tematicii Reunirii, erijându-se în primă susținătoare oficială, alături de voci oficiale din România și din UE, în paralel cu mai multe campanii de conștientizare, lucrurile ar sta diametral opus. E logică elementară. Mai cu seamă că, trecerea la mustață (rușinos de la mustață) a unui referendum pro-UE NU are nicio urmare – după cum vedeți, deși numai despre asta vorbesc politrucii de acolo, RM NU a început niciun proces de aderare și nimeni de la Bruxelles nu mai vorbește despre asta după ce la Chișinău s-au terminat alegerile. În schimb, trecerea unui referendum pentru Reunire ar avea toate urmările oficiale, și asta imediat. Propagandiștii de acolo sunt cam la nivelul la care erau propagandiștii noștri înainte de 2007, numai că România chiar devenea membră UE cu drepturi depline, fiind deja membră NATO.

Tare caraghioasă conferința Maiei Sandu. Nu prea urmăresc chestii oficiale din lumi micuțe non-UE și non-NATO, dar e de noaptea minții să vorbești o groază despre bullying, țigări electronice, copii grăsuni și anxietate cauzată de telefoane mobile, înainte, de pildă, de mult fetișizatul subiect al „luptei anti-corupție”, pe care l-a expediat în ultimele propoziții fără a zice nimic cu noimă, ci doar lozinci. Asta în condițiile în care RM nu e stat de drept iar reformele în justiție sunt povești de adormit flăcăi și mândre.

Dacă nu o întreba o jurnalistă din România despre tematica Reunirii, „jurnaliștii” de casă de la Est de Prut nici măcar NU ar fi fost în stare să pună o așa întrebare, închipuiți-vă asta, mai ales după spumele revărsate zilele trecute de națiunea civică moldovenească. Ei puseseră deja peste 10 întrebări, dintre care unele redundante. Asta deși, despre așa ceva au întrebat jurnaliști de top din UK. Maia a spus că ar vota „DA”, apoi premierul, iar subiectul e tratat de presa internațională. Cam atât despre jurnaliști versus propagandă.

Ce vreau eu să vă spun e că, din vară-toamnă, subiectul Reunirii va deveni cu adevărat inevitabil. La Chișinău și la București. Și atunci să vedeți șobolăneală și isterii. Chestia de care își leagă speranțele Maia și moldoveniștii ei sunt alegerile din aprilie de la Budapesta. Ei cred că, dacă Orban va pierde alegerile, Ungaria nu se va mai opune integrării R.Moldova.

În primul rând, de un puhoi de ani, marea majoritate a sondajelor anunță că Orban va pierde cu siguranță alegerile, numai că le câștigă de fiecare dată. Că ne place sau nu (știți că nu sunt un susținător al lui). În al doilea rând, presupunând prin absurd că Ungaria n-ar mai bloca aderarea RM, asta nu e o garanție că nu ar putea să apară alt stat care să o facă.  Gen Slovacia sau Cehia. Așa am pățit noi cu Schengen. În al treilea rând, NU Orban e marea problemă a RM, fiindcă aceasta e structurală și ombilicală – dincolo de propaganda bruxelleză menită ajutorării Maiei și PAS la alegeri, toată lumea la Bruxelles și în marile cancelarii ale UE știe că RM nu are economie, industrie, că e cea mai săracă zonă a Europei, că are trupe rusești de ocupație pe teritoriu + numeroase agenturi FSB-GRU la Chișinău și aiurea, și că poate degenera în guvernări pro-ruse cu președinți FSB-iști, ceea ce ar reprezenta o mare rușine pentru UE, dincolo de alte-alea, cum ar fi securitatea unor state reale din zonă. Ați mai auzit voi de state de-astea în UE? Dar hai să facem un exercițiu hazliu de imaginație – spuneți-mi și mie, ce ar putea negocia RM cu UE la capitolul industrii?

Prognoza mea e că, după alegerile de la Budapesta, Maia, PAS și propaganda de partid nu vor mai avea ce să facă. Presiunea va crește din toate părțile. Nu cred că e posibil ca RM să își înceapă procesul de aderare anul acesta. Și dacă nu îl va începe în următoarele luni, NU îl va începe niciodată. Peste 3 ani, componența Comisiei Europene va fi oricum schimbată.

Autor: Răzvan Gheorghe