ATITUDINI | Rodica Cravcenco: „Presa nu este și nu trebuie să fie brațul de comunicare al niciunui politician!”

Politicieni care ridică în slăvi jurnaliști și jurnaliști care le răspund cu ode. De ambele părți ale baricadei – și puterea, și opoziția – își cultivă presa „de casă” cu o naturalețe care te lasă fără aer. La propriu.

Mă înăduș când văd cât de repede se transformă unii în fani și PR-iști cu microfonul în mână. Prieteni, când exact am decis că e ok să ne aplaudăm unii pe alții în public, ca într-un club select de admiratori reciproci? Mai ieri citeam o postare a unui jurnalist X care susține că politicianul Y îl inspiră, azi elogii în Parlament, mâine declarăm dragostea în PMAN sau cum? Nu că n-am avea precedente… Puțină decență, puțină distanță și ceva mai multă responsabilitate n-ar strica nimănui, că dacă toți ne aplaudăm unii pe alții, cine mai întreabă ce trebuie întrebat?

Mi-e tot mai greu să înțeleg spectacolul de complezență dintre unii politicieni și anumiți jurnaliști. Eu zic așa: atunci când politicienii se întrec în a ridica în slăvi jurnaliști, iar jurnaliștii răspund cu reverențe publice, nu e vorba despre respect reciproc, ci despre un schimb de favoruri în văzul tuturor.

Presa nu este și nu trebuie să fie brațul de comunicare al niciunui politician. Iar politicienii care se simt confortabil între „prietenii din presă” ar trebui să-și amintească faptul că jurnalismul autentic nu este prietenos – este incomod, neiertător și, mai ales, liber. Respectul se câștigă prin decență și distanță, nu prin complicitate!

P.S Eu visez?

Autor: Rodica Cravcenco, jurnalist