Cenzura este în strânsă legătură cu prostia. Cu cât oamenii care conduc sunt mai proști, cu atât este mai mare cenzura pe care o aplică. Iată de ce oamenii deștepți, inteligenți și buni în orice domeniu ajung în cele din urmă în conflict cu sistemul. Așa a fost mereu și așa este și astăzi. De ce?
Pentru că inteligența are înclinația să cunoască. Așa cum prostia se hrănește cu ignoranță, așa inteligența se hrănește cu cunoaștere. Sursa cea mai apetisantă de cunoaștere sunt oamenii deștepți cu care nu te mai saturi să vorbești.
Așadar, inteligența este dependentă de dialog, este generatoare și consumatoare de dialog. Pe când prostia este taman pe dos! Prostia se simte atacată de dialog pentru că în dialog se descoperă cât de prost sau cât de deștept ești.
Iată de ce proștii preferă să vorbească singuri, să strige, să bată, să cenzureze și să exileze pe toți cei care gândesc. Pentru că gândirea însăși este sinonimă cu libertatea – robii nu au nevoie de gândire, căci, nu-i așa, alții gândesc pentru ei. De fiecare dată când nu știți răspunsul la o întrebare, deschideți o carte, nu închideți gura care vă întreabă.
