Astăzi simt nevoia să spun lucrurilor pe nume. Trăim vremuri în care valorile noastre cele mai de preț, familia, credința, bunul simț, sunt împinse la margine. Sunt tratate ca obstacole în calea unui „progres” care nu are nimic de-a face cu sufletul acestui popor.
Eu nu sunt împotriva nimănui. Dar sunt pentru ceva. Sunt pentru familie. Sunt pentru normalitate. Sunt pentru Moldova.
Și nu pot accepta ca în numele toleranței să fim noi, cei care credem în mama și tata, în Crăciun la biserică și în rânduiala noastră, cei batjocoriți. Nu pot accepta ca în numele fondurilor externe, guvernarea PAS să dezbine poporul, să împartă societatea în „buni” și „răi”, doar pentru că unii mai cred în rădăcini.
Uitați-vă în jur: au vândut valorile, au atacat familia și bagă ideologii periculoase în capul copiilor noștri. Și pentru ce? Pentru bani din afară. Pentru propagandă!
Familia? Le stă în cale. Credința? Le încurcă. Tradițiile noastre? Vor să le șteargă!
Aceasta nu este libertate. Este manipulare. Este o propagandă străină culturii și sufletului nostru, finanțată direct sau indirect de guvernarea actuală. PAS a demonstrat că este dispus să renunțe la tot ce ține de identitatea și unitatea noastră, doar pentru a obține aplauze de la cei care nu trăiesc aici.
Dar noi trăim aici. Aici ne cresc copiii. Aici ne îngropăm părinții. Aici ne spunem rugăciunile și păstrăm tradițiile.
Moldova nu este laborator de experimente sociale. Moldova nu e teren de reeducare ideologică. Moldova este casa noastră!
Dacă azi nu ne ridicăm să apărăm ceea ce e sfânt pentru noi — mâine va fi prea târziu.
Oamenii din Moldova nu sunt proști. Ei văd. Ei simt. Și s-au săturat. Dacă PAS nu poate apăra familia, atunci PAS trebuie să plece! Pentru că atunci când rupi familia, rupi fibra unei națiuni. Când ataci credința, distrugi sufletul poporului. Ceea ce trăim astăzi nu e tranziție. E mutilare lentă a identității noastre.
Sub masca „progresului”, PAS a vândut nu doar suveranitatea economică, ci și pe cea spirituală. În numele unor fonduri externe, ni se impune o cultură a dezrădăcinării. Tradiția e batjocorită. Mama și tata sunt relativizați. Copilul – transformat într-un teren de experiment ideologic.
Dar un neam fără rădăcini nu rodește. Se usucă. Moldova are nevoie de o trezire spirituală. Nu de reeducare. Avem nevoie de lumină, nu de haos. De rădăcini, nu de rușine.
Vom rezista. Vom renaște. Vom învinge, nu prin ură, ci prin adevăr. Nu prin forță, ci prin lumină.
Autor: Tudor Ulianovschi, președintele PSDE
