ATUTUDINI | Cristina Ciubotaru: De unde se trage „curajul” CNA?

În anul 2012, Legea cu privire la CNA nr. 1104/2002 a fost modificată pentru a introduce garanții de independență — a se citi „curaj în raport cu clasa politică” — și anume: concurs pentru funcția de director și impedimente împotriva destituirii sale arbitrare de către guvernare (nu cǎ nu ar putea fi profanate de politicieni, dar tot mai bine cu garanții decât fără ele; așa măcar putem urmǎri procesul de profanare politicǎ și trage niște concluzii). Reforma reprezenta o condiționalitate asumată de Republica Moldova în cadrul procesului de liberalizare a regimului de vize cu UE.

La concursul din 2012 au participat 22 de candidați. La concursul din 2017 — 4 candidați. La cel din 2019 — 9 candidați. Din 2021 concursuri nu au mai fost.

În 2021, concursul pentru funcția de director al CNA a fost abolit de majoritatea PAS din Parlament, revenindu-se la formula numirii politice a directorului, existentă între 2002 și 2012 — perioadă în care CNA nu s-a remarcat prin deranjarea vreo unui demnitar de rang înalt.

În 2026, o jurnalistă o întreabă pe președinta Republicii Moldova dacă CNA va avea curajul să investigheze penal cazul verișoarei sale, Anastasia Taburceanu.

Președinta explică faptul că nu vede de ce CNA nu ar avea curaj, din moment ce ea personal vorbește cu reprezentanții instituției și permanent îi încurajează să aplice legea.

Cum să o aplice — explică tot ea.

Independența și curajul CNA se bazează pe discuțiile cu președinta țării. Nu pe lege. Nu pe garanții instituționale. Nu pe protecția mandatului conducerii CNA. Ci pe îmbărbătările primite de la președintă. Trebuie sǎ o credem pe cuvânt.

La întrebarea jurnalistei despre curajul CNA, răspunsul președintei care, potrivit propriei explicații, discută cu CNA și îl îndeamnă să aibă curaj, ține de două aspecte.

Pe de o parte, președinta consideră că este cazul să fim indulgenți cu verișoara sa: a greși e omenește, iar marile progrese nu s-ar face dacă ne-ar fi mereu frică să mai și greșim.

Rezultă aproape că dacǎ nu era „greșeala” (anterior – „boroboațǎ”), verișoara ar fi produs vreun salt important înainte pentru țară, aviație sau — nu mai este foarte clar — pentru ce anume. Probabil tot noi, cetǎțenii, am pierdut când ne-am grăbit s-o judecăm.

Pe de altă parte, președinta ne explică nouǎ și CNA de ce, în opinia sa, nu ar exista o problemă din perspectivă juridică în legătură cu angajarea și salariul verișoarei sale.

Argumentele sunt urmǎtoarele: verișoara avea un contract de muncă semnat de director, încasa salarii și prime în baza contractului, iar la MoldATSA mai existau aproximativ 300 de angajați care, la fel, primeau prime și salarii. Adicǎ, situația verișoarei și eventuala sa răspundere sunt diluate într-o masă de câteva sute de angajați MoldATSA.

Doar că un contract de muncă nu este semnat exclusiv de director, ci și de angajat. Primele pentru vechime ǐn aviație și intensitatea muncii de care a beneficiat nu pot fi considerate legale când verișoara nu are nici o vechime în aviație până la funcția creatǎ special pentru ea, iar intensitatea se referǎ la doar câteva comunicate într-un an. Iar restituirea salariului și a primelor nu este un gest de anulare a suspiciunilor, ci o recunoaștere a caracterului lor nemeritat. Ilegal.

Mai mult, comparația cu ceilalți 300 de angajați, printre care sunt și controlorii de trafic aerian, este discutabilă și din alte motive: majoritatea nu aveau salarii și prime comparabile cu cele ale verișiarei și, cel puțin, se prezentau la serviciu și își exercitau atribuțiile.

Linia de argumentare pentru un eventual refuz al CNA de a porni urmărirea penală a fost trasatǎ de președinte. În această logică, restul este irelevant. Când ai alte pǎreri juridice despre subiecții anchetelor, pǎțești ca fosta șefǎ a Procuraturii Anticorupție: începi sǎ ai chiar tu probleme cu legea (nu cea în vigoare, dar cu cea pe care o voteazǎ politicienii ca problema sǎ aparǎ).

Și aici revenim la „curajul” CNA.

Mai întâi elimini concursul pentru funcția de director și garanțiile instituționale introduse cândva tocmai pentru a reduce dependența conducerii CNA de puterea politică.

Revii la numirea politică a directorului.

Apoi explici că CNA are curaj pentru că vorbești personal cu reprezentanții instituției și îi îmbărbătezi.

Sǎ recapitulǎm: fără garanțiile de independență și stabilitate în funcție ale directorului CNA, cu „discuțiile” conducerii CNA cu președinta drept sursă declarată de încurajare și cu explicațiile juridice oferite în spațiul public chiar de președintă într-un caz care privește o rudă a sa — ce mai înseamnă, de fapt, „curajul” CNA atunci când trebuie investigate acte de corupție cu legături la nivel înalt?

Curajul de a investiga independent de puterea politică?

Sau curajul de a ajunge exact la concluzia pe care puterea politică a formulat-o deja public?