Now Reading: Celebra actriță franco-rusă Marina Vladi, ultima soție a lui Vladimir Vîsoțki, a murit la vârsta de 88 de ani
- 01
Celebra actriță franco-rusă Marina Vladi, ultima soție a lui Vladimir Vîsoțki, a murit la vârsta de 88 de ani
Celebra actriță franco-rusă Marina Vladi, ultima soție a lui Vladimir Vîsoțki, a murit la vârsta de 88 de ani
Actrița, scriitoarea și cântăreața franceză de origine rusă Marina Vladi, ultima soție a actorului, poetului și interpretului rus, Vladimir Vîsoțki, a murit la vârsta de 88 de ani. Familia sa a anunțat agenția AFP despre deces, fără să dezvăluie cauza morții.
„A murit acasă, înconjurată de cei dragi și de animalele sale”, au precizat copiii ei, care au amintit că Marina Vladi s-a bucurat de „o viață lungă, frumoasă și plină”.
Născută în 10 mai 1938, ea s-a impus încă din adolescență ca una dintre figurile marcante ale cinematografiei franceze. Descoperită la 16 ani în Avant le déluge al lui André Cayatte, a jucat, printre alții, alături de Robert Hossein, Orson Welles sau Jean Yanne.
Marina Vladi (Poliakova-Baidarova) s-a născut la 10 mai 1938, în orașul francez Clichy-la-Garenne, într-o familie de emigranți ruși — tatăl său, Vladimir Poliakov-Baidarov, era cântăreț de operă, iar mama, Militsa Envald, era fiica unui general rus și balerină.
Până la sfârșitul anilor 1970, filmografia lui Vlady număra peste 60 de filme și mai multe premii prestigioase, printre care premiul pentru „Cea mai bună actriță” la Festivalul de Film de la Cannes, pentru rolul din filmul lui Marco Ferreri „Patul conjugal” (1963).
La 17 ani l-a cunoscut și s-a căsătorit cu actorul, regizorul și scriitorul Robert Hossein, care a distribuit-o într-o serie de filme, precum „Ticăloșii ajung în iAd” (1955), apoi în rolul unei femei fatale care caută răzbunarea, în „Și ne iartă nouă greșelile noastre” (1956), și în „Agenți dubli” (1959). Un rol aparte a fost cel din filmul „Vrăjitoarea” (1955), unde Marina a jucat alături de Maurice Ronnet și Nicole Courcel. În cariera sa Marina Vladi a avut roluri în producții franceze și italiene. A interpretat și personaje negative și s-a dovedit talentată atât în comedie cât și în dramă. A colaborat cu regizori de prestigiu, precum Jean-Luc Godard și Christian Jaque. A apărut alături de actori renumiți, precum Marcello Mastroianni, în „Black Feathers” (1952), o dramă emoționantă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, apoi alături de Aldo Fabrizi, în „Too Young for Love” (1953). De asemenea, a jucat alături de Orson Welles în „Chimes at Midnight” (1965). Marina Vlady a apărut și în rolul Monei, din „Steaua fără nume”, (1967) film realizat după piesa lui Mihail Sebastian, precizează Cinemagia.
Cu Robert Hossein a avut doi fii: Igor și Pierre. Au fost căsătoriți între 1955-1959. A avut un copil și cu Jean-Claude Brouillet, cu care a fost căsătorită între 1963-1966.
Cea de a treia căsătorie a Marinei a fost cu Vladimir Vîsoțki, celebrul poet, interpret și actor rus, de la 1 decembrie 1970, până la 25 iulie, 1980, data decesului acestuia. Marina avea deja trei copii, iar Vladimir doi, când s-au căsătorit. Ca franțuzoaică, Marina avea un statut aparte în Uniunea Sovietică, iar popularitatea lui Vladimir a crescut, fiind de neegalat. Cei doi au trăit o poveste de dragoste pasională și impulsivă. Timp de zece ani au păstrat o relație la distanță, Marina compromițându-și cariera din Franța pentru a petrece mai mult timp la Moscova, în timp ce prietenii lui Vladimir și-au folosit relațiile pentru ca el să poată călători în străinătate și să petreacă timp cu soția lui. Căsnicia lor a fost însă una dificilă, în mare parte din cauza dependenței lui Vîsoțki de alcool și droguri. Ulterior, Vladi și-a amintit acea perioadă drept „cea mai grea perioadă din viață și, în același timp, cea mai fericită”.
După moartea lui Vîsoțki, Marina Vladi s-a căsătorit pentru a patra oară și a trăit timp de 23 de ani alături de medicul oncolog Leon Schwarzenberg, care a murit în 2003.
În 2006, Vlady a prezentat la Paris spectacolul „Vladimir sau Zborul întrerupt”, inspirat de cartea sa cu același titlu. Pe scenă, ea povestea despre anii petrecuți între Franța și URSS și despre destinul tragic al lui Vîsoțki.
