Creștinii ortodocși de stil vechi îi cinstesc azi pe Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii, și pe Sfântul Mucenic Foca

Creștinii ortodocși de stil vechi o cinstesc azi pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, caea care reprezintă un model de adevărată slujire apostolică, de jertfire plină de dragoste şi credinţă pentru Mântuitorul Hristos.

Numele Magdalena provine de la regiunea unde s-a născut, Magdala Galileii (în limba ebraică „Magdala” însemnând „turnul lui Dumnezeu”), un sătuc de pescari de pe țărmul vestic al Lacului Ghenizaret, în prezent în Israel. În acest ținut, Sfânta Maria Magdalena L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos, eveniment care a avut loc după săvârșirea minunii săturării mulțimilor.

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena a fost, potrivit mărturiei Sfinților Evangheliști, prima care L-a văzut pe Hristos înviat, primind totodată de la El misiunea de a vesti şi celorlalți Apostoli Învierea. Pentru această cinste deosebită, Biserica o mai numește și „apostol al Apostolilor”.

În Sfintele Evanghelii nu găsim informații despre anii de tinerețe ai Sfintei Maria Magdalena, însă despre ea fac referire Sfântul Evanghelist Luca și Sfântul Evanghelist Marcu, aducându-ne la cunoștință că ea a fost femeia vindecată de Mântuitorul Hristos de șapte demoni. 

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena nu trebuie confundată cu femeia păcătoasă despre care se vorbește în Sfintele Evanghelii sau cu Maria din Betania, sora lui Lazăr. Faptul că Sfânta Maria Magdalena a fost asemuită altor femei descrise în Evanghelii nu este un lucru confirmat nicăieri în Tradiția bisericească, nici în cântările bisericești sau în scrierile Sfinților Evangheliști, care afirmă doar că Domnul a izbăvit-o de cei șapte demoni ce o chinuiau, fără a face referire la viața sa de dinaintea întâlnirii cu Mântuitorul.

Din momentul vindecării sale a început o nouă viață, părăsindu-și părinții, rudele și toate cele pământești, alăturându-se celor ce-L urmau pe Hristos în propovăduirea Sa. În acord cu Tradiția Bisericii Ortodoxe, după Învierea Domnului și până la Înălțare, Sfânta Maria Magdalena a rămas la Ierusalim, lângă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Alături de Maica Domnului și de Sfinții Săi Apostoli a participat la minunea Înălțării Domnului de pe Muntele Măslinilor, dar și în casa cu foișor, în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt Cel făgăduit S a pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenți.

Sfânta Mironosiță a ieșit apoi, întocmai ca un apostol, la propovăduire și, străbătând multe țări, a binevestit pe Hristos păgânilor. Tradiția confirmă că Maria Magdalena şi-a urmat misiunea apostolească de propovăduire a învățăturii creștine în Biserica primară, făcând călătorii misionare în Roma, Galia, Egipt, Fenicia, Siria și Pamfilia.

În R. Moldova, 33 de femei și fete poartă ambele nume Maria Magdalena, alte 2000 sunt scrise în acte Magdalena, iar peste 113.000 poartă numele de Maria.

Tot azi, în calendarul ortodox neîndreptat este cinstit Sfântul Mucenic Foca. În lumea satului din întreg spațiul românesc, acest sfânt este asociat cu focul și pericolul de incendii, în virtutea similitudinii semantice, generând astfel o serie întreagă de superstiții, care nu au nimic în comun cu învățătura Bisericii.

Sfântul Foca a trăit în timpul împăratului Traian (98–117), în orașul Sinope, pe țărmul Mării Negre. Provenea dintr-o familie creștină, tatăl său, Pamfil, era constructor de corăbii, iar mama sa, Maria, era o femeie evlavioasă, de aceea, el s-a remarcat încă din tinerețe prin darul Duhului Sfânt. Potrivit Sinaxarului, Foca îi izgonea pe diavoli din oameni și vindeca numeroase boli trupești și sufletești. În timpul unei persecuții împotriva creștinilor, a fost arestat, torturat și, în cele din urmă, martirizat pentru credința sa. Trupul său a fost mutat mai târziu la Constantinopol, în jurul anului 403.