Hristos l-a numit prieten pe Iuda în momentul când acesta tocmai înfăptuia trădarea. Nu l-a numit prieten cu gândul de a-l opri de la rău, căci răul se săvârșise deja – Iuda era lipit de obrazul Mântuitorului și ostașii urmau să-L lege – ci l-a numit prieten pentru a-l asigura că e iertat. Prorociile erau împlinite, Hristos a fost vândut și urma să fie răstignit, deci, Iuda avea timp să se pocăiască. Faptul că Iuda a trădat nu a fost o condiție fatală pentru pierzania lui – Iuda a fost restabilit chiar după trădare. Încă nu-și luase mâinile de pe grumazul sfânt al lui Hristos și încă nu-și deslipise tâmpla de tâmpla Celui pe care îl vindea prin sărutare, când Hristos a și șters păcatul lui și din trădător l-a făcut Prieten. Asta este iubirea.
Nimic nu avem a învăța din Paște decât iubirea. Să-i iubim pe toți, iar pe cei care ne-au trădat, să-i putem restabili în drepturile de prieteni. Pentru că nimic nu avem și nimic nu sîntem, decât Iubire. Nu ne folosește nici cinstea și nici bogăția, nici corectitudinea, nici bunul nume, dacă nu avem iubire. Hristos nu s-a rușinat să aibă un prieten ca Iuda, nu s-a rușinat să rămână în lume ca un Dumnezeu care a avut un apostol ca Iuda, dar noi punem condiții de respect prietenilor noștri și ne lepădăm foarte ușor de ei. Hristos a căutat lumină în întunericul lui Iuda, iar noi căutăm întuneric în lumina prietenilor noștri. Darurile lui Hristos sînt peste toți oamenii și lumina Lui strălucește tuturor – noi trebuie doar să le vedem.
Bucurați-vă și iubiți. Dacă cineva este nevrednic în ochii noștri, este pentru că noi nu strălucim destul pentru a-l vedea în iubire. Să ne iertăm pentru Înviere, ca să fim prieteni ai lui Hristos. Să ne bucurăm ca niște prieteni, că doar între prieteni bucuria este deplină. Paștele este sărbătoarea iubirii arătată prin iertare. Iertați și primiți iertare. Luminați și primiți lumină.
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi
