Dimitrie Cantemir, primul român care, acum 310 ani, a devenit membru al unui înalt for internațional, Academia de la Berlin

Voievodul, cărturarul și omul politic Dimitrie Cantemir este primul român care în 1 august 1714, exact acum 310 ani, devine membru al unui înalt for ştiinţific internaţional, Academia din Berlin. Titlul i-a fost conferit pe când avea 40 de ani, la doar câțiva ani după ce plecase din Moldova și s-a stabilit în Harkov, pe moșiile oferite de țarul Petru al Rusiei.

Dimitrie Cantemir s-a născut în 1673 în Fălciu, actualul județ Vaslui din România, și a fost domn al Moldovei în 1693, pentru o scurtă perioadă, şi în 1710-1711. A fost cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român.

Pe lângă româna, Dimitrie Cantemir a scris și vorbea în latina, greaca, itaiana, slavona, rusa, și farsi, fiind chiar consilierul personal al lui Petru I în campaniile sale militare din sud în Persia, actualul Azerbaidjan și Iran.

Printre operele sale remarcabile se numără „Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, scrisă în limbile română și greacă, tipărită la Iași în 1698, „Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante”, ”Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în română, „Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman”, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” și ”Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), scrisă în latină, între anii 1714 și 1716, când trăia în Rusia.

Dimitrie a fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei, îndrudită cu domnitorul Gheorghe Duca. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie-aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Din 1695 a fost capuchehaie, adică ambasador, la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

Dimitrie Cantemir s-a căsătorit cu fiica domnitorului Țării Românești Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh, viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir, care a decedat în 1744.

În 1711, după ce a fost înfrânt pe Prut de turci în Lupta de la Stănileşti, ţinutul Fălciu, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru cel Mare şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A murit la 50 de ani răpus de diabet pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, după ce, în 1935, grație remarcabilului istoric și om politic Nicola Iorga, au fost aduse din Biserica „Sf. Nicolae” din Moscova ctitorită la porunca sa.