Degrabă avem alegeri prezidențiale și, ca de obicei, temperatura crește. Mesaje de care vrei, poze colorate și multă gălăgie… Bineînțeles că, într-o astfel de atmosferă, este complicat să înțelegi ce se întâmplă. De aceea, înainte de a îmbuca ce ne pică în față, cred că ar fi bine totuși să ne concentrăm nițel, ca să vedem ce ni se servește în meniu. Ca să nu ne înecăm sau să nu ne intoxicăm, Doamne ferește!
Așadar, iată ce am văzut eu, când m-am uitat la masa întinsă, de la „stânga” spre „dreapta”:
Stoianoglo este susținut de Platon, deși, formal, candidatul principal al celui din urmă este Natalia Morari. Stoianglo mai este susținut și de ruși direct, prin intermediul lui Dodon, care a fost „convins” să se retragă, dar să-l țină pe Stoianoglo în siajul său, ademenindu-l cu mașinăria partidului, pe care i l-a pus la dispoziție. Nu-i exclus ca, la un moment dat, Natalia Morari să se retragă, în favoarea lui Stoianoglo.
Șor îl are drept candidat principal pe Tarlev și mai are vreo două sau trei „rezerve”, între care Vasile Bolea și Victoria Furtună. Evident că cei doi sunt mai mult de formă, nu se pune miză pe ei. Cel mai probabil, Șor va evita să-l susțină direct pe Tarlev, folosindu-l în acest scop pe bătrânul general Voronin, cu care este asociat politic fostul premier. De altfel, Voronin de multă vreme îi face galerie lui Șor, al cărui rival principal e Dodon (se bat pentru același electorat și își pun unul altuia piedici la Moscova, încercând să arate că unul e mai loial rușilor decât celălalt). Păruiala dintre Voronin și Dodon se înscrie în această logică.
Problema lui Șor însă e că nici Tarlev, nici Bolea și nici ceilalți, probabil, nu vor fi înregistrați, așa că e greu de anticipat către cine își va redirecționa „capitalul” și „investițiile”…
O altă figură „cu rating” de pe stânga eșichierului politic este Irina Vlah, care tot pe filiera rusească e, deși are, se pare, și niște conexiuni cu turcii. Poate către ea se vor duce voturile lui Șor? Vom vedea.
Lupta fratricidă dintre oamenii rușilor, îl favorizează cumva pe Renato Usatîi, care, deși țintește electoratul de pe aceeași parte a eșichierului politic, nu pare să aibă vreo legătură astăzi cu factorii de decizie de la Moscova. Dimpotrivă, e văzut acolo, mai degrabă ca un proscris. Cine-l „curează” pe Usatîi rămâne, deocamdată, o enigmă. El spune că nimeni.
Restul candidaților de pe „stânga”, reali sau ipotetici, sunt absolut irelevanți.
Pe „centru”, cel mai proeminent candidat este Ion Chicu, iar în lipsa unui contracandidat pe acest segment din partea PSDE și ieșirea lui Ion Ceban din joc, are șanse să capteze o bună parte a electoratului fostului PD, respectiv, să intre chiar în top cinci la aceste alegeri. Dar și el va trebui să se bată cu Usatîi, care se întinde și pe acest segment și are priză, mai ales, la electoratul tânăr.
Pe „dreapta”, o avem, clar lucru, pe Maia Sandu, de departe, favorita principală și, cel mai probabil, câștigătoarea acestui scrutin prezidențial. Este susținută deschis de factorii de decizie din Occident și de toate partidele relevante din România, mai puțin de către AUR, care însă nu are un favorit al său.
Printre contracandidații mai serioși ai Maiei Sandu pe segmentul proeuropean, numit convențional și „de dreapta”, pare a fi Tudor Ulianovschi. Însă, în lipsa unui vehicul politic solid, care să-i facă munca în teren, dar și fără o susținere asumată din Vest, șansele să-i facă probleme Maiei Sandu sunt destul de mici.
Mai este Andrei Năstase, fostul partener politic al Maiei Sandu, care vrea să se revanșeze și să-și recupereze electoratul pe care aceeași Maia Sandu i l-a absorbit. Și în cazul lui însă, misiunea pare destul de complicată, deoarece nici el nu are propriul partid, care să-l tragă în sus, în plus, deși se bucură încă de un anumit sprijin de peste Prut, nimeni de acolo nu va îndrăzni, cel puțin la această etapă, să-l susțină deschis contra Maiei Sandu.
Blocul „Împreună” intră fără șanse în această cursă, iar candidatul său, Octavian Țîcu, se va retrage, probabil, înainte ca ea să se încheie. În favoarea Maiei Sandu, evident.
Cam aceleași șanse le are și candidatul CUB, Igor Munteanu.
În rest, pe „dreapta” e pustiu. Îmi pare că mai erau câțiva „proeuropeni”, dar nu am reținut cine-s.
Cam ăsta-i „meniul politic” al momentului, prieteni, alegeți!
