
Nu se poate să vrei să majorezi toate taxele posibile pentru populație, să pui pe brânci sectoare întregi ale economiei, să împovărezi oamenii și în același timp să majorezi de trei ori salariile demnitarilor. Este neverosimil. Cei care vor vota sărăcirea, la propriu, a oamenilor, fix în același timp vor ridica mâna pentru a-și majora cu 136 de procente salariile. În primul rând, este o mare nedreptate. În al doilea rând, e o mare nesimțire. E o flegmă dată drept în ochii celor care așteaptă legi drepte, nu decizii strâmbe. Care așteaptă sprijin, nu batjocură.
Voi, cei care propuneți asemenea inepții, înțelegeți gravitatea și absurditatea acestei situații? Înțelegeți că momentul este total inoportun de a vă majora salariile? Acesta este fie un gest de un curaj extrem, fie un gest de o absolută pierdere a legăturii cu realitatea.
Cei care au plămădit acest proiect al politicii bugetar-fiscale l-au făcut cu gândul că el va trece. Logic, nu? Pentru că nu l-au făcut ca să fie desființat punct cu punct de experții economici. Respectiv, aici e buba – în intenție. Și la ea trebuie să ne oprim. Dragii noștri guvernanți au ajuns să creadă că pot face orice, iar oamenii vor înghiți totul. Au ajuns să nu le mai fie frică de nimic. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă că ați ajuns deja la vârf. Mai sus nu se poate. De acum înainte – doar în jos.
Sunt convins că proiectul politicii bugetar-fiscale în formula asta nesimțită și batjocoritoare nu va trece. Dar asta nu înseamnă că intenția n-a existat și că va fi uitată.