Fostul președinte al Curții Supreme de Justiție, Ion Muruianu, i-a numit pe jurnaliști „câini turbați”. Se întâmpla prin 2011. Derapaj clar. A ieșit un scandal monstru. Au urmat acuzații dure, reacții vehemente, condamnări publice, linșaj mediatic. Organizațiile de media au reacționat și ele, pe bună dreptate. Muruianu și-a dat demisia un an mai târziu. Nu din cauza asta, evident, dar a plecat.
În 2008, vicepreședintele Parlamentului de atunci, liderul PPCD, Iurie Roșca, i-a spus unei jurnaliste de la ProTV: „Duduie, dați-mi voie să mă exprim românește, șterge-ți mucii” și a amenințat-o că, „în curând, nu va mai avea unde să se prostitueze”. Nesimțită ieșirea. Și în acest caz a urmat un val imens de critici. Presa și partidele de opoziție au făcut scandal. ONG-urile de media au făcut și ele spume la gură. Roșca însă a rămas în funcție. A plecat însă în istorie un an mai târziu.
Azi s-a făcut remarcat Vladimir Bolea. Reprobabilă reacție. Deocamdată, ONG-urile de media tac. Dar nu despre ele e vorba. Au de ce să tacă. Cum să vorbești când nu ai voie s-o faci? E vorba de politicieni, care, ajunși acolo, sus, au impresia că li se permite orice. Îi amețește puterea și cred că sunt veșnici în vârf. Nu-s. Nimeni nu e. Vladimir Bolea i-a întrecut și pe Muruianu, și pe Roșca. Și-a permis să înjure dur un jurnalist, care, în opinia lui, a avut „impertinența” să pună niște întrebări. Bolea va pleca și el. Poate nu acum. Dar va pleca. Și, chiar dacă el crede că a făcut lucruri bune pentru agricultură, în posteritate va rămâne ca un ministru care l-a umilit public pe un jurnalist.
Comportamentul lui Bolea exprimă starea generală a guvernării PAS. Răbufnirea lui e răbufnirea colectivă a guvernării. Ei nu sunt za….iți doar de întrebările unui singur jurnalist. Ei s-au za..bit de toți. Nu mai pot, săracii, de atâta întrebări și nu mai pot face față presiunii. Să-i încurajăm. E abia începutul. Și sunt aproape sigur că e începutul sfârșitului.
