EDITORIAL | Igor Grosu cel viteaz tare-i iute la necaz. Dacă el s-a îndârjit, șapte suflete (muște) au plesnit  

Nicolae FEDERIUC

Problema lui Igor Grosu nu-i că s-a născut în vie. Mulți moldoveni s-au născut în vie sau cel puțin au fost concepuți într-un astfel de mediu propriu acestor locuri.

Și nici „glumițele” lui neaoșe, care fac poporul să râdă, dar nu că ar fi amuzante, ci de mimica și timbrul emițătorului. Și nici ocara lui europeană, cu accente apăsate pe anumite silabe și salturi ritmate pe vârful papucilor.

Problema lui e că este perceput, chiar în cercul său intim de partid, drept o figură provizorie, care are rolul exclusiv de a păstra neocupată funcția de președinte al PAS. Ca, la momentul potrivit, aceasta să fie ocupată de adevăratul succesor.

În acel moment el se va simți trădat, dar nimeni nu va tânji pentru el, nici măcar cei cărora le acoperă astăzi matrapazlâcurile. Dimpotrivă, îl vor extirpa și arunca, ca pe o măsea stricată și încă își vor bate joc de el, acuzându-l ca le-a tras în jos partidul.

Așa că treaba cu preluarea șefiei Guvernului ar însemna pentru el o minimă legitimare, deși nu va schimba tristul deznodământ.

Că dacă vine totuși succesorul ACUM sau AMUȘ (deși nu ăsta era planul) va pierde pretinsa șefie a partidului chiar mai devreme decât era preconizat.

Și dacă tot Ministerul Educației e pista centrală de lansare a marilor oameni politici din PAS, e una să vii din poziția de fost ministru în acest minister bătut de soartă și alta e să fi fost viceministru, adică ajutor de băgător de seamă, cum e în cazul eroului nostru.

„Stăm drepți și suntem uniți!” Ești sigur, dom’ „președinte”?