
Faptul că avem, în sfârșit, un ambasador american la Chișinău, după o lipsă de mai bine de doi ani, nu pare să o încânte deloc pe Maia Sandu. Cel puțin asta transpare din comunicatul emis de Președinție, după ceremonia de primire a scrisorii sale de acreditare.
Au trimis presei o relatare scurtă, dintr-o singură frază, în care noul șef al misiunii diplomatice americane, Joseph Mark Burkhalter, este băgat la pachet cu alți patru ambasadori acredidați la Chișinău, încât se creează impresia că a fost scrisă mai mult pentru bifă, că e o chestiune de rutină, fără vreo importanță reală pentru Republica Moldova.
„Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a primit scrisorile de acreditare din partea a cinci ambasadori agreați: Joseph Mark Burkhalter, ambasador agreat al Statelor Unite ale Americii, cu reședința la Chișinău; Nazmiye Başaran, ambasadoare agreată a Republicii Türkiye, cu reședința la Chișinău; Kevin Rex, ambasador agreat al Canadei, cu reședința la București; Khalid Eid Alshammri, ambasador agreat al Regatului Arabiei Saudite, cu reședința la București; și Ahmed Ouail, ambasador agreat al Republicii Algeriene Democratice și Populare, cu reședința la Kyiv”, notează sec Președinția.
Nu neg în niciun fel importanța celorlalți ambasadori care au ajuns în misiune în Republica Moldova, dar acest detaliu sare în ochi, vrei nu vrei. Vorbim totuși despre SUA, nu despre o țară oarecare, care au avut un rol determinant în evoluțiile din Republica Moldova în cei 35 de ani de independență, care au investit peste 3 miliarde de dolari aici în diverse proiecte, care au avut mereu o voce extrem de distinctă și influentă în spațiul nostru public.
„Parteneri strategici”, parcă așa îi numeau pe americani cei de la putere până mai ieri, nu?
Pe însăși Maia Sandu o leagă foarte multe de SUA, inclusiv studiile sale de la Harvard, pe care le afișa ostentativ atunci când cerea voturile moldovenilor. Întreaga carieră politică a sa se datorează în mare măsură americanilor și ambasadei lor de la Chișinău.
De aceea, m-aș fi așteptat să existe măcar un comunicat separat legat de primirea noului ambasador al SUA la Președinție, care să conțină cel puțin frazele protocolare cu care ne-am obișnuit: „I-am urat bun venit Excelenței Sale…”, „Republica Moldova mizează în continuare pe sprijinul Statelor Unite…”, „Sperăm că relațiile noastre vor deveni mai…”, „Apreciem enorm rolul SUA…” șamd.
Puteau băga aici inclusiv expresiile lor șablonate despre „reziliență”, „amenințări hibride”, „pace și democrație” etc. Ar fi avut ce spune, dar…
Ce-i cu această schimbare de atitudine? S-a încheiat parteneriatul strategic? Republica Moldova nu mai mizează pe sprijinul SUA? Că așa reiese din comunicarea venită de la Președinție.
Cu ce e mai lipsit de importanță Joseph Mark Burkhalter față de ceilalți ambasadori americani, încât nu s-a putut bucura nici măcar de această minimă atenție?
De fapt, eu știu răspunsul, dar nu m-am așteptat ca iritarea să răbufnească în public chiar în așa hal. E vorba despre diplomație, totuși…