Republica Moldova este zguduită, în aceste zile, de un scandal monstru, care confirmă, încă o dată, că așa-numita reformă a justiției, girată de guvernarea PAS, nu e decât o farsă de proporții. Este probabil ultimul argument care omoară definitiv încrederea în acest proces și demonstrează că vetting-urile, prevetting-urile, concursurile sucite și răsucite și discursurile spumoase de la tribunele centrale și de prin platourile televizate nu sunt decât niște bulbuci în lighean, care provoacă doar stropi de sărit în ochi.
Între timp, economia își dă ultima suflare, agricultura se bâhlește prin hambare sau direct în câmp, puținii oameni care au mai rămas prin sate își iau lumea în cap și pleacă pe un… cap, starea de urgență rămâne continuă, școlile se închid, trenurile sar de pe șine, prin aeroport se aud focuri de armă…, într-un cuvânt, complicată treaba.
Singurii care nu-și fac griji pentru ziua de mâine sunt deputații și miniștrii, care-s atât de ocupați cu reformele, încât nu reușesc să vadă câți bani le intră lunar în conturi. E de bine, în principiu, pentru că asta înseamnă că salariile majorate de câteva ori le ajung, în sfârșit. Măcar cineva a scăpat de această grijă!
Ah da, mai sunt alegerile, mai exact pregătirile pentru ele, care au spulberat și ultima umbră de democrație, cu tot cu pilonii ei de bază, deoarece se desfășoară exact după vechile calapoade – cine-i cu puterea primește expres bani, pentru a construi sate europene, cine nu-i cu puterea, primește cu bâta-n cap și dansează cu mascații. Exact cum a fost pe vremuri sau chiar mai rău, zic unii.
Cu toate acestea, din afară, situația arată mult mai bine. Totul datorită președinte…i noastre Maia Sandu, care aleargă ca o furnicuță prin țări străine și le injectează cu periodicitate câte o doză de încredere partenerilor externi, astfel încât să-i mențină alături de noi. Sau, mă rog, alături de ei, de „oamenii buni”, dar ei tot ai noștri sunt.
Ultima tentativă patriotică a șefei noastre supreme de a omorî vigilența străinilor pro-Moldova a avut loc chiar ieri, la ONU, unde a fost atât de convingătoare (că situația la noi arată de la bine spre foarte bine), încât și cei de acasă, care au ascultat-o și înțeleg engleza americană, și-au recăpătat, pentru o scurtă perioadă de timp, încrederea în viitorul european. „Toate progresele economice, acțiunile de ameliorare a securității și fortificarea democrației noastre sunt pașii care ne apropie de aderarea la UE”, citat închis.
Până la urmă, nu contează ce marfă ai, ci cum o vinzi, nu-i așa?
