Votul de azi în Parlament, prin care au fost respinse cele două candidaturi pentru funcția de membru în Comisia de Vetting, între care și a rău famatului Herman von Hebel, este mai mult decât o tentativă eșuată de a plasa în funcții bănoase niște „kenți” de-ai PAS din străinătate.
Importanța acestuia constă și în altceva – este prima dată în ultimii cinci ani, când majoritatea parlamentară, dominată de PAS, nu-și poate impune voința prin vot și rămâne cu buza umflată. Ca o găleată cu apă rece turnată în cap când nu te aștepți. Cred că vajnicii legiuitori din PAS, obișnuiți cu faptul că toate mofturile lor trec ca prin unt în Parlament, au rămas cam zburliți și confuzi după acest eșec. Reacția obijduită a lui Grosu este foarte sugestivă.
Și, poate, unii dintre ei au înțeles, în sfârșit, că poate veni o zi când Parlamentul le va putea zice și „Net!”, exact cum i-a zis Maia Sandu lui Ermac, potrivit oracolului Sturza. Iar asta te cam trece cu vânturi reci, când nu ești deprins cu adevărata luptă politică, în care orice succes necesită efort și, cel mai important, competență. Or, la PAS, cam totul a venit pe degeaba până acum.
Ok, acum au fost necesare 61 de voturi. Alte matrapazlâcuri pot fi făcute în continuare cu majoritate simplă, așa că PAS își poate face de cap și mai departe. Totuși, această primă palmă peste față are o încărcătură simbolică specială. Pentru că sparge un mit care domina până acum tărtăcuțele galbene – că ar fi invincibili și… veșnici.
Nu, nimeni nu-i veșnic. Și nici invincibil. Iar cei din PAS vor înțelege asta, cred eu, destul de curând. Încă vreo câteva zdruncituri de genul, iar ele vor fi precis, și „majoritatea simplă” se poate transforma în „minoritate compusă”. Ș-atunci va fi veselie. Să vedeți ce fețe vor avea!
Cât despre nesimțitul de Herman de von Hebel, care visa la un nou chilipir pe seama batjocurii față de cetățenii moldoveni, sper că va pleca cu coada între vine acolo de unde a venit. Asta dacă cei din PAS au învățat ceva din această lecție și nu vor încerca să-l bage pe ușa din dos. Deși…, n-ar fi rău să fie și așa. Pentru că asta ar grăbi, în mod cert, procesul de șubrezire a acestei șandramale și de revenire la normalitate.
