Now Reading: EDITORIAL | Republica Ficțiune Moldova din universul Matrix
- 01
EDITORIAL | Republica Ficțiune Moldova din universul Matrix
EDITORIAL | Republica Ficțiune Moldova din universul Matrix
Despre Don Quijote din parlamentul butaforic și dezbaterile mimate din plen
Incidentul de ieri din Parlament, cu aleasa poporului din majoritatea proeuropeană autentică, care venise la ședință deja încântată de modul în care premierul îi va răspunde la întrebarea pe care urma să i-o pună, descrie exact absurdul în care trăim.
Dar haideți să recapitulăm. Maia Sandu a spus luni că trebuie instituită stare de urgență, că-i belea în sectorul energetic. Grosu a fost imediat de acord și a convocat Parlamentul în ședință extraordinară. Dar, până să se strângă aleșii poporului (ca să decidă în ultimă instanță, așa cum prevede Constituția), era nevoie de „avizul” Guvernului. Așa că premierul Vasile Tofan și-a adunat miniștrii să-i întrebe întâi pe ei ce părere au. Aceștia au votat unanim „DA” (cum altfel?) și l-au trimis pe Tofan în Parlament să-i convingă deja pe parlamentari, decidenții finali, cum ar veni, că măsura este necesară.
Și aici se deconspiră toată mascarada. Una dintre alesele poporului, care a primit mandat de la cetățeni să le exprime interesele și să fie vocea lor în Parlament (forul suprem al statului, repet) și-a scris din timp o întrebare pentru raportor (ceva normal, în principiu), dar cum deputatul are și dreptul la replică, conform Regulamentului, adică să se expună asupra răspunsului primit, aceasta avea și replica pregătită din timp. Haideți să v-o citez: „Răspunsul d-stră denotă faptul că Guvernul va avea grijă de toate categoriile, inclusiv și de agricultori…”.
Primul gând care îți trece prin minte e că tipa are capacitate de a privi în viitor, iar asta i-a permis, respectiv, să știe din timp răspunsul și să-și pregătească contra-răspunsul. N-ar fi neapărat ceva atipic pentru PAS, în condițiile în care însuși Igor Grosu, șeful lor și primul deputat al țerii, are, conform propriilor destăinuiri, astfel de capacități paranormale, adică de a vedea viitorul.
Totuși, după această primă impresie-sclipire, intervine rațiunea, care-ți spune că nu-i vorba de niciun fel de capacități paranormale, ci despre un simplu show politic regizat din timp, în care unul se preface că întreabă, iar altul mimează răspunsul, încât să se creeze impresia că există o dezbatere și, de ce nu?, chiar și contradicții pe alocuri. Exact cum făceau șarlatanii prin autogări sau la piață, când ademeneau lumea să participe la jocul cu bila și paharele.
Așadar, ceea ce am văzut ne confirmă, dacă mai era nevoie, că ceea ce ni se prezintă ca fiind for legislativ, adică instituția supremă în stat, care trasează legi și direcții și exercită direct puterea oferită de cetățeni la alegeri, este de fapt o instituție butaforică, care mimează până și dezbaterile asupra deciziilor pe care formal le adoptă.
Și nu doar Parlamentul funcționează așa. Și instituția executivă e la fel de butaforică, deoarece nici premierul cu miniștrii lui (sic!) nu vorbesc cu gura lor și nu iau decizii conform propriilor convingeri (asta în cazul că au totuși propriile convingeri, că și asta e o discuție).
Și, dacă tot veni vorba, am să vă uimesc: toate instituțiile acestui stat funcționează așa, inclusiv cele care, formal, sunt separate de puterea politică, cum ar fi justiția, de exemplu. Credeți că această neîncredere totală din partea populației e din senin? Nu, ea are la bază exact acest sentiment – că totul este o făcătură, o mimare a proceselor democratice, că, în realitate, deciziile se iau în altă parte, că acțiunile administrative sunt chestiuni de formă, iar legea este respectată doar atunci când le convine adevăraților decidenți.
Așa și este, dragilor!
Cei de la PAS au venit la putere călare pe ideea că „statul este capturat” și i-au convins pe oameni că ei vin să-l „decaptureze”. Acum, inclusiv cei care au crezut și i-au votat se arată tot mai dezamăgiți, deoarece constată cu stupoare că, în loc să „decaptureze” statul, cei din PAS l-au „capturat” la rândul lor.
Doar că și de această dată vorbim despre o eroare de interpretare. Ca statul să fie „capturat”, supus adică unui clan politic și unor grupuri de interese înguste, statul trebuie să existe efectiv, nu doar formal, să fie funcțional, să aibă instituții autentice. Dar el există doar de bifă, în cazul nostru, de când a fost creat. Statul Republica Moldova e o cutie de carton, o machetă care doar creează iluzia că întrunește toate caracteristicile unei construcții statale. E un matrix, o realitate simulată, o iluzie colectivă, pentru a ascunde adevăratul sistem de control.
Așa a fost până la PAS, așa va fi și după PAS. Așa că să nu vă mirați când veți constata că viitoarea putere „politică” va „captura”, la rându-i, acest pretins „stat”. Ei nu statul îl capturează, ci controlul asupra vieților noastre, folosind macheta denumită „stat” pentru a-și legitima și formaliza abuzurile.
Așa că a-ți rupe astăzi cămașa pentru acest stat, după atâtea reconfirmări că avem de a face cu o butaforie, înseamnă a fi asemenea lui Don Quijote, care lupta cu morile de vânt, având impresia că înfruntă monștrii. La noi se numesc „stataliști”, un alt termen inventat.
