
Ziua Limbii Române, închinată evenimentului istoric din 31 august 1989, nu e despre gramatică și vorbire corectă. Ea marchează apogeul unei mișcări de trezire în conștiință, care a permis apoi eliberarea din jugul robiei.
Ziua Limbii Române e despre spiritul Libertății care s-a revărsat peste această populație, ținută în captivitate vreme îndelungată și supusă unui proces amplu și continuu de deznaționalizare.
Prin repunerea în drepturi a Limbii Române și a Alfabetului Latin, românii basarabeni au ieșit din adormire, a fost atingerea care a repornit inima acestui corp amorțit și i-a redeschis ochii, asemenea Frumoasei Adormite din poveste.
Să rezumi acest eveniment atât de important și cu asemenea încărcătură simbolică și emoțională la o banală „dictare națională”, la un simulacru care nici măcar despre scriere corectă nu e, înseamnă să-ți bați joc nu doar de Ziua Limbii Române, în esența ei, dar și de toți cei care au păstrat viu graiul strămoșesc, în toată această perioadă amară de prigoană.
Este important să scriem și să vorbim corect românește. Dar această sărbătoare este, în primul rând, despre conștientizarea unei valori inestimabile care nu ne lasă să ne rătăcim, care ne ține grămăjoară cu tot Neamul nostru laolaltă. Ea evocă importanța unui eveniment istoric, produs acum 37 de ani, care ne-a permis să ne învelim, în sfârșit, în Veșmântul Ființei Noastre, care este Limba Română.
Iar gramatica și vorbirea corectă să o lăsăm pe seama școlii. De școli ar trebui să aibă grijă Guvernul și Ministerul Educației! Să nu-și mai bată joc de dascălii noștri! Să facă din învățământ prioritate națională!
Iar acestei zile să-i acorde cinstea cuvenită.
Nu să organizeze „dictări” de paradă, care nu înseamnă nimic și nu explică nimic. Aceasta este o profanare și o insultă la adresa noastră, a tuturor.